Cu toate că trăim în plin secol XXI, în plină eră a democraţiei şi a libertăţii cetăţeanului, în oraşul nostru s-a reinstaurat scalavia în cadrul companiei Lisa Draxlmaier Autopart România.
Sindicatul Liber al Lucrătorilor de Cablaje (SLLC) încearcă să facă cunoscută prin intermediul ziarului nostru drama pe care o trăiesc muncitorii acestei companii, care lucrează precum nişte sclavi.
Pe perioada negocierilor angajatorul de fapt încearcă să mascheze un singur lucru: faptul că este posibil ca în viitorul apropiat să urmeze concedieri colective la Lisa, şi ceea ce doreşte angajatorul este să nu dea salarii compensatorii persoanelor concediate, acest lucru după ce şi-a crescut bugetul considerabil pe spatele muncitorilor piteşteni, lucru dovedit de faptul că au fost deschise numeroase intreprinderi Lisa şi în alte state precum Moldova, Serbia şi altele, toate fiind state în curs de dezvoltare, unde mâna de lucru este ieftină şi profitul mare.
Ce urmăresc nemţii? Simplu : din anul 2007 au început să mute o parte din producţie şi au mutat producţia cu 100% şi au adus producţie de 60% şi automat că s-au generat concedieri colective, în acelaşi timp profitul realizat în urma unui contract, profit realizat din economii l-au mutat înapoi în Germania, tot timpul aceasta firma la ei a mers pe pierdere, niciodată pe profit, pentru că ei niciodată nu prezintă documente care să ateste aşa-numitele pierderi pentru ca ei tot ce vând, vând în Germania şi nu aici.
Dincolo de încercarea de sabotare a negocierilor care a eşuat au mutat negocierile din Piteşti la Timişoara cu scopul de a îndepartă liderii de sindicat.
Nemţii vor să încalce întreaga legislaţie a tării noastre, vor practic să transforme oamenii în nişte roboţi industriali, care lucrează cât vor ei, cum vor ei şi foarte prost plătiţi.
În mod normal pe perioada negocierilor ambele părţi implicate se abţin de la declaraţii pentru presă, asta însă nu dă dreptul angajatorului ca sub o justificare falsă să facă concedieri sau să penalizeze o bandă întreagă cu 10% pe 3 luni de zile, acest lucru pentru a speria oamenii. Pe data de 4 iunie liderii de sindicat vor putea oferii mai multe informaţii legate de aceste negocieri şi de războiul pe care îl duc angajaţii piteşteni cu angajatorii lor pentru drepturile care li se cuvin. Pe data de 4 se va şti dacă acest conflict de interese va continua sau dacă lupta liderilor de sindicat va continua (menţionăm că pe 4 iunie ziarul nostru a intrat la tiparit). Celelalte sindicate din Timişoara şi Hunedoara au acceptat condiţiile conducerii, aceste sindicate avînd un număr de circa 1000 de angajaţi adunaţi, iar în Piteşti au rămas la ora actuală 4055 de membri de sindicat din 4900, cu toate că la început au fost în jur de 6000, după care au avut loc concedieri .
În momentul de faţă angajatorul reuşeşte să ţină sub control sindicatele de la Hunedoara şi Timişora, lucru dovedid de faptul că în urma deplasării liderilor de sindicat de la Piteşti la Timişoara respectiv Hunedora au avut surpriza să afle că muncitorii nu erau informaţi în legătură cu deciziile luate de către liderii de sindicat fără permisiunea lor, în urma cărora angajaţii îşi pierdeau anumite drepturi. În urma deplăsării în acele oraşe SLLC Piteşti au primit un fax prin care muncitorii de la Timişoara şi Hunedoara le cereau ajutorul în privinţa negocierilor. Angajatorul văzând că nu poate ajunge la nicio înţelegere benefică pentru el şi care să prevadă încălcarea drepturilor muncitorilor a început să deschidă tot felul de anchete disciplinare pe diferite motive, unele chiar penibile. Cazul despre care s-a auzit cu o bandă întreagă penalizată ce s-a întâmplat cu adevărat: muncitoarele au chemat o maistră prin intermediul şefei de grupă pentru vedea un ambuteiaj pe linia de producţie, nu mai puteau efectiv să lucreze, şefa de bandă nu a transmis informaţia corect, maistra nu s-a deplasat în secţia respectivă şi cea mai uşoară formă pentru a teroriza oamenii a fost să deschidă o anchetă la 29 de persoane în urma unui referat măsluit întocmit pe părăsirea locului de muncă şi încetarea lucrului într-o dată în care muncitoarele nu numai că au lucrat au si realizat o producţie de 51 de cablaje. Decizia administraţiei a fost ca două dintre muncitoare să fie concediate şi 26 de salariate penalizate cu 10% pe trei luni de zile, aproximativ 1 milion pe lună, şi o altă măsură de dispersare a unui nucleu de lucru care realiza o productivitate ridicată la locul de muncă.
Sindicatul a oferit angajaţilor dincolo de susţinerea şi apărarea în cadrul anchetei, li s-a pus la dispoziţie asistenţă şi susţinere pe cale legală în instanţă la contestarea deciziei conducerii. Toate aceste anchete au avut ca scop dispersarea liderilor de sindicat, dar angajatorul nu a ţinut cont de faptul că un alt lider de sindicat poate ţine discuţia unuia absent în cadrul negocierilor.
Dorinţele nemţilor în privinţa muncitorilor se referă la: fără 75% dacă nu se lucrează, fără prime, fără ore suplimentare plătite, fără salarii compensatorii în cazul concedierilor.
Liderii de sindicat care ne-au acordat informaţiile sunt următorii:
-Linca Alexandru Preşedinte SLLC
-Dinel Narcis Secretar General SLLC
-Caldare Virgil Vicepreşedinte Economic SLLC
-Stanciu Nicolae Vicepreşedinte Probleme Sociale SLLC.
În concluzie nemţii calcă în picioare munca piteştenilor angajaţi la Lisa Draxlmaier.