Povestea e simplă. România, ca aproape toate ţările din lumea asta, se bucură de patru anotimpuri. În două plouă, într-unul ninge, într-unul e cald. Asta de când lumea şi pământul!
Din cauza alternanţei acestor păcătoase anotimpurile, mecanicii noştri sunt cei mai fericiţi oameni din lume. Singurii pe care nu-i atinge criza. Dacă prin absurd de mâine n-am mai avea iarnă, trei sferturi din mecanici s-ar trezi disponibilizaţi, că n-ar mai avea nimic de lucru. Dar spre bucuria lor, iarna vine în fiecare an, ninge în fiecare an, iar fiecare fulg în plus înseamnă apariţia unei noi gropi. În căutarea unui răspuns la dilema craterelor eram ferm convins că pot da vina fără probleme pe sarea şi clorura care se aruncă pe străzi la deszăpezire.
Eram cu discursul pregătit. Dar nu, e mult mai simplu. Alternanţa temperaturilor scăzute cu cele foarte ridicate şi îmbătrânirea stratului de uzură duce la apariţia gropilor. La acest aspect se adaugă şi îmbătrânirea stratului de uzură. Ceea ce înseamnă că aproape toate drumurile din Argeş sunt ieşite din garanţie, deci nu mai pot fi refăcute pe banii constructorilor. Cratere în care ţi-e teamă că o să cazi spre centrul pământului au răsărit ca ciupercile după ploaie.
Şoferii şi reprezentanţii mass-media au făcut deja un recensământ al gropilor din judeţ, iar pe primul loc conduce detaşat DN73 Piteşti-Câmpulung-Braşov.
Pentru reabilitarea drumurilor s-au cheltuit bani mulţi de-a lungul timpului, dar rezultatele lasă de dorit, iar situaţia nu este specifică exclusiv Argeşului, ci vorbim despre o adevărată tragedie legată de „drumurile noastre" la nivel naţional!
Raportările din teren au postat judeţul Argeş pe un loc fruntaş al listei negre, întocmite pe infrastructură. Gropile au devenit o problemă naţională, afectând marii transportatori, proprietarii de maşini şi nu în ultimul rând, buzunarele contribuabililor!
Prin urmare, pornind de la aceste realităţi grave consider că trebuie să se acorde o importanţă sporită certificatului final de garanţie şi performanţă pentru drumurile reabilitate, pentru a elimina lucrările de mântuială, contractele pe sprânceană şi bătăia de joc la adresa cetăţenilor!
Ne furăm practic căciula, aruncând milioane de euro, pe drumuri, care la primul îngheţ se sfarămă, precum creta!
Astfel, în cadrul certificatelor de garanţie ar trebui incluse clauze stricte, urmând ca aceste căi de comunicaţie să fie întreţinute de constructor, pe o perioadă de minimum trei ani, în baza unor criterii de performanţă.
Oficialii Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR) au explicaţii diferite pentru gropile care au împânzit asfaltul, dar principala problemă constă în faptul că peste 70% din reţeaua de drumuri are durata de viaţă expirată!
Potrivit ultimelor statistici disponibile, România are o reţea de drumuri naţionale de 16.062 km, de unde rezultă că peste 11.200 km sunt în stare proastă. Pentru drumurile modernizate, aflate în perioada de garanţie, efectuarea reparaţiilor este exclusiv în responsabilitatea constructorului. În general, termenul de garanţie este de doi ani, iar în ultimul timp contractele au început să prevadă perioade de trei ani de zile.
După ce că sunt proaste, drumurile româneşti sunt şi scumpe! Banca Mondială a criticat practica renegocierii contractelor de infrastructură plătite din bani publici către companii private, care conduce la majorarea costurilor finale de două-trei ori faţă de valoarea iniţială, ajungându-se la unele dintre cele mai ridicate costuri din Europa.
Prin urmare, plătim prea mulţi bani, pentru nişte lucrări, la care nu avem nici bitum de calitate, nici siguranţă, nici măcar o garanţie, aşa că efectele sunt dezastruoase!