Află când salariaţii depind de angajator

Codul Muncii instituie obligaţia angajatorilor de a asigura participarea salariaţilor la programele de formare profesională astfel :
- cel puÅ£in o dată la doi ani, dacă au cel puÅ£in 21 de salariaÅ£i;
- cel puÅ£in o dată la trei ani, dacă au sub 21 de salariaÅ£i;

Modalităţile de formare profesională sunt - conform Codului Muncii, următoarele:
- participarea la cursuri organizate de către angajator sau de către furnizori de servicii de formare profesională din Å£ară sau străinătate;
- stagii de adaptare profesională la cerinÅ£ele postului ÅŸi ale locului de muncă;
- stagii de practică ÅŸi specializare în Å£ară ÅŸi străinătate;
- ucenicie organizată la locul de muncă;
- formare individualizată;
- alte forme de pregătire convenite între angajat ÅŸi angajator.

Angajatorul care are cel puÅ£in 21 de salariaÅ£i are obligaÅ£ia de a întocmi planuri anuale de formare profesională cu consultarea reprezentanÅ£ilor salariaÅ£ilor sau a sindicatului , în cazul în care acesta există.
Planul de formare profesională face parte integrantă din contractul colectiv de muncă, iar salariaţii au dreptul să fie informaţi cu privire la conţinutul lui.

Participarea la formarea profesională:

Participarea la formarea profesională poate avea loc la iniţiativa angajatorului sau la cea a salariatului.
Modalitatea concretă de formare profesională, drepturile şi obligaţiile părţilor, durata formării profesionale, precum şi orice alte aspecte legate de formarea profesională fac obiectul unor acte adiţionale la contractele individuale de muncă şi se stabilesc prin acordul părţilor.
Când iniÅ£iativa formării profesionale aparÅ£ine salariatului, acesta trebuie să se adreseze angajatorului.
Angajatorul, împreună cu sindicatul, sau în lipsa acestuia cu reprezentanÅ£ii salariaÅ£ilor, trebuie să decidă în termen de 15 zile de la primirea solicitării cu privire la cererea formulată, la condiÅ£iile în care va permite salariatului participarea la forma de pregătire profesională ÅŸi dacă va suporta costul pregătirii parÅ£ial sau în totalitate.

Cheltuielile privind formarea profesională:

Toate cheltuielile ocazionate de formarea profesională, iniţiată de angajator, se suportă de către acesta.
În funcÅ£ie de gradul de scoatere din activitate pe care îl presupune participarea la cursurile ÅŸi stagiile de formare profesionala, Codul Muncii distinge:
- dacă participarea la cursurile sau stagiile de formare profesională presupune scoaterea din activitate pentru o perioadă ce nu depăşeÅŸte 25% din durata zilnică a timpului normal de lucru, salariatul va beneficia - pe toată durata formării profesionale - de salariul integral corespunzător postului ÅŸi funcÅ£iei deÅ£inute, cu toate indemnizaÅ£iile sporurile ÅŸi adaosurile la acesta;
- dacă participarea presupune scoaterea integrală din activitate, contractul individual de muncă al salariatului respectiv se suspendă, acesta urmând să beneficieze de o indemnizaÅ£ie plătită de angajator prevăzută în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în contractul individual de muncă .Este de precizat că pe întreaga perioadă a suspendării contractului de vechime la acel loc de muncă - această perioadă fiind considerată stagiu de cotizare în sistemul asigurărilor sociale de stat.
SalariaÅ£ii care au încheiat acte adiÅ£ionale la contractul de muncă cu privire la formarea profesională, pot primi în afara salariului corespunzător ÅŸi alte avantaje în natură.

Angajatul nu mai poate să îÅŸi depună demisia

De asemenea,  salariaÅ£ii care au beneficiat de un astfel de curs ori stagiu  de formare profesională, mai mare de 60 de zile, nu pot avea iniÅ£iativa încetării contractului individual de muncă pe perioada stabilită în actul adiÅ£ional.
Această perioadă, stabilită prin acordul părÅ£ilor, nu poate fi însă mai mică de 3 ani de la data absolvirii cursurilor sau stagiului de formare profesională.
SancÅ£iunea nerespectării acestei dispoziÅ£ii prevăzute de Codul Muncii, este obligarea salariatului la suportarea cheltuielilor ocazionate de pregătirea profesională, proporÅ£ional cu perioada nelucrată din cea stabilită în actul adiÅ£ional.

Contracte speciale de formare profesională

Codul Muncii prevede că sunt contracte speciale de formare organizate de angajator :
- contractul de calificare profesională 
- contractul de adaptare profesională

CONTRACTUL DE CALIFICARE PROFESIONALÄ‚ :

Prin intermediul său, salariatul se obligă să urmeze cursurile de formare profesională organizate de angajator.
CondiÅ£ii necesare pentru încheierea unui astfel de contract:
- salariatul să fi împlinit vârsta de 16 ani;
- salariatul să nu aibă o calificare sau deÅŸi a dobândit o calificare, aceasta să nu îi permită menÅ£inerea locului de muncă la angajator;
- durata pentru care se încheie contractul să fie cuprinsă între ÅŸase luni ÅŸi doi ani;
- angajatorul să fie autorizat de Ministerul Muncii Familiei ÅŸi ProtecÅ£iei Sociale  ÅŸi de Ministerul EducaÅ£iei, Cercetării, Tineretului ÅŸi Sportului.

CONTRACTUL DE ADAPTARE PROFESIONALÄ‚:

Acest contract se încheie în vederea adaptării salariaÅ£ilor debutanÅ£i la o funcÅ£ie nouă, la un loc de muncă nou sau în cadrul unui colectiv nou. Se poate încheia în acelaÅŸi timp cu contractul individual de muncă sau ulterior acestuia, pe parcursul existenÅ£ei deja a calităţii de salariat, atunci când se schimbă funcÅ£ia, locul de muncă sau colectivul de salariaÅ£i.
 Codul Muncii stabileÅŸte durata determinată a acestui contract care nu poate fi mai mare de un an.
La expirarea termenului acestui contract, salariatul poate fi supus unei evaluări în vederea stabilirii aptitudinilor acestuia de a face faţă funcÅ£iei noi, locului de muncă sau colectivului nou în care urmează să presteze munca. Deci evaluarea nu este o condiÅ£ie obligatorie, ea rămânând la latitudinea angajatorului. Legea nu se referă la consecinÅ£ele evaluării negative a salariatului în urma unui astfel de contract. Se poate aprecia că într-un atare caz angajatorul este îndreptăţit să dispună concedierea salariatului pentru necorespundere profesională. În ceea ce priveÅŸte restituirea cheltuielilor ocazionate de adaptarea salariatului, salariatul nu poate fi obligat la plata acestora, deoarece la încheierea contractului, angajatorul s-a obligat la suportarea lor.