Trebuie să re¬cu¬noaştem că cea mai tare ştire a sfârşitului de săptămână a venit de la Cotroceni! Se ştie că nedreptăţile fac deseori din români, adevăraţi eroi! Poliţiştii tăiaţi până la os în mijloacele lor de subzistenţă şi-au luat la drum toată durerea din dotare, au urcat dealul Cotrocenilor şi l-au invitat pe Băsescu la plimbare! Poliţiştii i-au strigat şefului statului - care până mai ieri „gratula" ca la uşa cortului, o jurnalistă drept „ţigancă împuţită" - „ieşi afară, javră ordinară!". Se tot vorbeşte în ultima vreme despre o lege a compensaţiei şi despre soarta celor care seamănă vânt şi culeg furtună.
La ce să se aştepte preşedintele Băsescu, care a denigrat toate categoriile sociale: a început cu profesorii, a trecut la presă, la medici, la funcţionarii publice! Până la urmă trebuia să fie cineva care să-i răspundă băieţeşte, cu aceeaşi monedă! Au făcut-o poliţiştii, care au răzbunat o ţară întreagă, sugrumată de dictatură băsesciană! Au strigat cum le-a venit la gură, adică pe înţeles, a se aminti - găozarii şi ţigăncile împuţite din vocabularul prezidenţiabilului - pe maidanul Cotrocenilor!
Preşedintele s-a simţit călcat pe bombeuri şi a renunţat la jucăriile favorite, anunţând cu surle şi trâmbiţe că nu mai vrea protecţia poliţiştilor, pe care i-a acuzat că şi-au bătut joc de însemnele statului, atunci când au aruncat caschetele pe jos, în semn de protest faţă de un om care n-a ştiut nici o clipă să fie preşedintele tuturor românilor şi care este mai dregrabă călăul nostru, al tuturor!
După ce a renunţat la profesori şi la medici, obligându-i să ia calea pribegiei prin tăierea salariilor cu 25%, a îngenuncheat oamenii de cultură şi a etichetat ţara drept una de mâna a doua, Traian Băsescu a făcut încă un gest de excludere şi umilire a instituţiilor statului, care reprezintă de fapt încă un pas în instaurarea dictaturii personale.
Printr-un gest fără precedent, preşedintele Traian Băsescu a renunţat la dispozitivul de poliţişti şi jandarmi care însoţeşte şi asigură traseul coloanelor oficiale, exemplul lui fiind urmat la scurt timp şi de premierul Emil Boc. O decizie care-i priveşte până la urmă ca persoane private, dar cu implicaţii din punct de vedere al protocolului, atât la nivel intern, cât şi extern. Băsescu şi Boc reprezintă două instituţii de vârf ale statului român - Preşedinţia şi Guvernul, şi nu poţi renunţa la o instituţie, doar pentru că nu-ţi cântă ţie în strună!
Decizia preşedintelui şi premierului are însă efecte şi în plan extern, având în vedere că amândoi primesc delegaţii din străinătate, cărora trebuie să li se asigure traseul la sosirea şi la plecarea din România, dar şi pe parcursul deplasărilor în care sunt însoţiţi de preşedintele Băsescu sau de premier. Dincolo de aceste aspecte tehnice, gestul fără precedent al lui Băsescu poate fi considerat un atac la adresa instituţiilor statului!
În condiţiile în care integrarea României în Spaţiul Schengen se află pe ultima sută de metri, orice încercare de a aduce atingere unei instituţii atât de importante, precum POLIŢIA, reprezintă un gest greu de trecut cu vederea! Poliţia reprezintă una dintre cele mai serioase instituţii ale statului, nu jucăria unui preşedinte, care nu suportă criticile şi care vrea doar laude, mai ceva decât Ceauşescu!
Mare maestru în diversiuni, Băsescu s-a folosit de manifestaţia oamenilor legii pentru a deturna discuţia publică de la miezul proble¬mei - criza profundă în care a împins ţara. Prin protestul de vineri, agenţii au dorit să atragă atenţia asupra problemelor cu care se confruntă sistemul ordinii şi siguranţei publice în urma tăie¬rilor de salarii şi disponibilizărilor de personal, măsuri ce pot fi considerate un atentat la securitatea naţională. Or, Traian Băsescu, care e şeful Consi¬liului Suprem de Apărare a Ţării, nu se afla la locul de muncă, trimiţând la înaintare un consilier de stat pentru Relaţia cu Autorităţile Publice şi Socie¬tatea Civilă. Protestul poliţiştilor, cu răsunet puternic în ţară şi în străinătate, arată cât de izolat este regimul, care se luptă cu propria populaţie!
Deputat PSD de Argeş - Mircea Drăghici