Art. 85-100 ale Codului de procedura civila se afla sub titlul Citatiile si comunicarea actelor de procedura, intrucat majoritatea prevederilor cuprinse in acest capitol reglementeazacitatiile.
Comunicarea este formalitatea care are ca scop aducerea la cunostinta destinatarului a actului de procedura.
Citatia este actul de procedura prin care instanta instiinteaza partile sa se infatiseze in fata ei pentru a da lamuririle necesare si pentru a-si sustine interesele. Citarea este si ea, in sens larg vorbind, un act procedural, prin care partile sunt incunostiintate asupra termenului si locului unde se va tine judecata.
In fine, comunicarea este mijlocul tehnic de aducere la cunostinta a unui act procedural indeplinit, care trebuie sa fie cunoscut de parti.
Art. 85 C.pr.civ formuleaza, in termeni imperativi, necesitatea citarii: judecatorul nu poate hotari asupra unei cereri decat dupa citarea sau infatisarea partilor, afara numai daca legea nu dispune altfel. Regula este deci citarea; necitarea constituie exceptia si ea trebuie expres prevazuta de lege, la cazul respectiv, fara posibilitatea extrapolarii. ( De exemplu, ordonanta poate fi data si fara citarea partilor, chiar atunci cand exista judecata asupra fondului art. 581, alin.3 C.pr.civ.).
Totusi, sunt admise doua exceptii de la regula citarii:
a) daca partea se prezinta in instanta, desi nu a fost citata sau citarea nu s-a realizat in formele prevazute de lege, prezenta acopera orice vicii de procedura. Partea este insa indreptatita sa ceara amanarea, cand nu i s-a inmanat citatia in termen, pentru a-si pregati apararea ( art. 89, alin. 2 C.pr.civ).
b) partea care a depus cererea personal sau prin mandatar si a luat termenul in cunostinta, precum si partea care a fost prezenta la o infatisare, ea insasi sau prin mandatar, chiar neimputernicit cu dreptul de a cunoaste termenul, nu va fi citata in tot cursul judecatii la acea instanta, prezumandu-se ca ea cunoaste toate termenele ulterioare ( art. 153,alin.1 C.pr.civ.).
Termenul in cunostinta nu opereaza insa:
1. cand se redeschide judecata, dupa ce aceasta a fost suspendata:
2. cand se stabileste un termen pentru chemarea la interogatoriu;
3. cand pricina a fost repusa pe rol;
4. in cazul militarilor in termen si al detinutilor;
5. cand termenul luat in cunostinta a fost preschimbat, prin motive temeinice, dupa caz, de presedintele instantei, vicepresedintele instantei, presedintele de sectie ori judecatorul care il inlocuieste sau de completul de judecata.
Scopul si importanta citarii se sprijina pe doua din principiile procesului civil: contradictorialitatea si dreptul la aparare.
In termeni similari, cat priveste obligativitatea citarii, art.86 C.pr.civ statueaza natura imperativa a comunicarii actelor de procedura, aceasta facandu-se din oficiu.
CUPRINSUL CITATIEI
Citarea se poate realiza in scris, prin transmiterea citatiei, sau oral, prin darea termenului in cunostinta.Pentru primul termen de judecata citarea paratului sau a altor parti se face totdeauna in scris. Ca act scris, citatia se defineste prin cateva atribute
a) este un act probator, cat priveste indeplinirea indatoririi instantei;
b) este un act solemn sau ad validitatem, dovada citarii neputandu-se face prin alte mijloace decat adeverinta de primire a citatiei ( art. 92, alin.1 c.pr.civ).
c) este un act autentic, asa incat alterarea cuprinsului sau poate constitui infractiunea de fals in inscrisuri oficiale.
Art. 88 C.pr.civ. precizeaza ca citatia trebuie sa cuprinda:
- numarul si data emiterii, precum si numarul dosarului;
- aratarea anului, lunii, zilei si orei de infatisare
- aratarea instantei si a sediului acesteia
- numele, domiciliul si calitatea celui citat
- numele si domiciliul partii potrivnice si felul pricinii
- alte mentiuni prevazute de lege
- parafa sefului instantei si semnatura grefierului.
Elementele mentionate la literele b), c), d) si g) sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii. Aceasta nu inseamna ca celelalte elemente nu sunt de natura sa atraga nulitatea. Si ele pot antrena nulitatea, daca se dovedeste pricinuirea unei vatamari procesuale, care nu poate fi inlaturata altfel.
COMUNICAREA CITATIEI SI A ALTOR ACTE DE PROCEDURA
Comunicarea cererilor si a tuturor actelor de procedura- spune art.86 C.pr.civ.- se face din oficiu, adica de instanta. Modalitatile de comunicare sunt diferite: prin agentii procedurali ai instantei sau prin orice alt salariat al acesteia; prin agenti ori salariati ai altor instante, in ale caror circumscriptii se afla cel citat; numai daca nu este posibila comunicarea in conditiile aratate, aceasta se va face prin posta, cu scrisoare recomandata cu dovada de primire sau prin alte mijloace ce asigura transmiterea textului actului si confirmarea primirii acestuia.
In ceea ce priveste momentul comunicarii, legea stabileste doua reguli minime:
a) sub sanctiunea nulitatii, citatia trebuie inmanata partii cu cel putin 5 zile inainte de termenul de judecata.In pricinile urgente, termenul poate fi si mai scurt, dupa aprobarea instantei ( art.89, alin.1C.pr.civ). Nulitatea este insa relativa, intrucat infatisarea in instanta, in persoana sau prin mandatar, acopera orice vicii de procedura;
b) in afara de cazuri grabnice si dupa incuviintarea presedintelui, citatia nu se poate indeplini in zilele de sarbatoare legala.
Fireste ca, pentru a-si atinge scopul, comunicarea trebuie sa se faca nemijlocit destinatarului actului procedural.
Comunicarea la persoana este singurul mijloc eficace de comunicare a actelor de procedura.Inmanarea citatiei se face personal celui citat, care va semna adeverinta de primire, agentul insarcinat cu inmanarea certificand identitatea si semnatura acestuia.
Comunicarea citatiei si a altor acte de procedura nu se poate realiza prin afisare in cazul persoanelor juridice, precum si al asociatiilor sau societatilor care, potrivit legii, pot sta in judecata, cu exceptia cazurilor in care refuza primirea sau daca se constata, la termen, lipsa oricarei persoane la sediul acestora.
Regula de principiu, stabilita de art. 90, alin.1 c.pr.civ, este ca inmanarea citatiei si a altor acte de procedura se face, dupa caz, la domiciliul sau la resedinta celui citat ori la sediul acestuia.
Cand cel citat are o asezare agricola, comerciala, industriala sau profesionala in alta parte, inmanarea se poate face si la locul acestei asezari.
Schimbarea domiciliului uneia din parti in timpul judecatii-spune art. 98 C.pr.civ-, sub sanctiunea neluarii ei in seama, trebuia adusa la cunostinta instantei prin cerere la dosar, iar partii potrvnice prin scrisoare recomandata;recipisa de predare se va depune la dosar o data cu petitia prin care se instiinteaza instanta despre schimbarea domiciliului.
Art. 90, alin.2 C.pr.civ. prevede si posibilitatea de a inmana citatia oriunde, cand cel in cauza primeste citatia, fiindca, in cele din urma, scopul citarii este incunostiintarea efectiva a partii.
In considerarea functiilor si implicatiilor citarii, dovada comunicarii nu se poate face altfel decat prin procesul verbal incheiat de cel insarcinat cu inmanarea actului de procedura. Cu privire la faptele constatate personal de catre cel care l-a incheiat, procesul verbal face dovada pana la inscrierea in fals. Procesul verbal este un act solemn sau ad validitatem, cu toate consecintele ce decurga din acest atribut al actului.
Art. 100 C.pr.civ precizeaza elementele constitutive ale procesului verbal:
- data cand el a fost incheiat;
- numele celui care l-a incheiat;
- functia acestuia;
- numele, prenumele si domiciliul celui caruia i s-a facut comunicarea si modalitatea comunicarii;
- aratarea instantei care a emis actul sau de la care provine si identificarea lui, iar pentru citatii si a treemenului de infatisare;
- aratarea insrisurilor communicate
- numele si calitatea celui caruia i s-s facut inmanarea sau locul unde s-a facut afisarea;
- semnatura celui care a incheiat procesul verbal.
Exceptand mentiunile cu privire la functia celui ce a incheiat procesul verbalsi cu privire la aratarea inscrisurilor communicate, celelalte sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii.
Dovada de primire trebuie sa poarte stampila persoanei juridice citate, altminteri actul proceduarel este lovit de nulitate.