Aurelian Roman, director Publitrans: "Eu ştiu ce vrea călătorul. Călătorul vrea respect!"
Ora 8:40, Trivale, capăt de linie. Aştept autobuzul! "8-ul". După 4 minute... apare. Intrăm în jur de... 15 persoane. Urmează complex 2. Alte 20 de persoane şi, după următoarea staţie, autobuzul este plin până la refuz. Nu este un simplu scenariu! Cu siguranţă, mulţi dintre dumneavoastră vă regăsiţi, schimbând evident coordonatele temporale şi spaţiale. Fără prea multe alte comentarii trecem direct la interviu. Pentru că sunt foarte multe de spus. Nu le-am spus noi, ci directorul de la Publitrans, domnul Aurelian Roman.
Lumea se plânge că sunt prea puţine autobuze. Că vin cam rar!
Ele sunt puse la 8 minute. Mai des de atât nu se poate! Eu zic că transportul este bun, că legăturile în cartiere sunt destul de bune. Sunt unele trasee pe care le făceau maxi-taxi dar pe care noi nu le acoperim pentru că nu se justifică. <<Iarna nu-i ca vara, autobuzul nu-i ca maxi-taxi>>. Autobuzul nu poate să treacă nici din minut în minut şi nici nu poate să ducă 20 de inşi. El duce 100. E logic. Consumurile de motorină sunt mult mai mari decât la maxi-taxi. Ne gândim totuşi să mai prelungim. Este vorba să facem linia 7 să meargă toată ziua, în prezent mergând doar la anumite ore. De asemenea, ne mai gândim să mai băgăm o maşină pe 2B şi una pe 5B.
Când s-a produs schimbarea aţi avut divergenţe cu cei de la maxi-taxi?
Nu! Probabil că sunt supăraţi. Când cineva îşi pierde o afacere nu are cum să nu fie un pic invidios. Să se înţeleagă că nu eu am stabilit lucrul acesta. Consiliul Local a hotărât ce tipuri de sisteme de transport doreşte să funcţioneze pe raza Municipiului. Nu este decizia mea!
Autobuzele arată foarte bine! Compostoarele sunt însă vechi...
Sunt compostoarele noastre! Le vom schimba şi vom pune din cele electronice. Dar nu curând! Există riscul să se strice şi din această cauză mai bine aşteptăm până vom fi siguri de softul lor, ce tip de program există, pentru a vedea dacă este compatibil cu restul aparaturii, explicaţie pe înţelesul tuturor. Foarte multe din cele de la Bucureşti nu merg. Nu vrem să cădem într-o astfel de capcană.
Lumea se înjură în autobuze!
A încerca să convingi este cel mai greu lucru. După ce ani de zile au avut maxi-taxi, maşini care mergeau rapid este şi normal ca unii dintre ei să aibă un comportament deviat. Există un "dar"! Uitaţi-vă cât de aerisit este oraşul! Parcă s-a limpezit circulaţia prin oraş.
Pe anumite trasee şi la anumite ore autobuzele merg aproape goale. Însă, aveţi dreptate şi dumneavoastră! La orele de vârf ajungem la ce îmi spuneţi, adică înjurături, îmbrânceli şi alte divergenţe supărătoare. Autobuzele au fost proiectate de a lua 100 de persoane.
Maşini mai sunt dar nu mai sunt şoferi. Corect?
Da, exact! Mai avem nevoie de şoferi. Nu am vrut să o spun dar există deficit de forţă de muncă pe categoria "şoferi de autobuz". Avem nevoie de oameni calificaţi. Meseria aceasta nu o face oricine. Nu pot pune viaţa oamenilor în pericol dacă şoferul are probleme cu băutura. Înainte, se fac teste psihologice şi teste medicale. Şoferii profesionişti ştiu că nu trebuie să vină băuţi şi nu se urcă ei pentru că sunt conştienţi de faptul că dacă se întâmplă ceva din cauza lor repercursiunile sunt grave. Au mai avut loc tamponări, pentru că este imposibil să nu ai măcar un eveniment nefericit pe zi. Să nu uităm faptul că şoferii de autobuz nu sunt singuri pe stradă.
Ce părere aţi avea dacă s-ar amplasa camere de luat vederi în staţiile de autobuz?
Nu este o idee proastă, este o idee bună, interesantă. Noi am propus un protocol cu poliţia, însă suntem un pic nedumeriţi. Este o perioadă de tranziţie. Există şi poliţia comunitară şi poliţia naţională. Amândouă şi-au dat acordul şi mai rămâne de văzut care va avea prioritate. Dorim această colaborare pentru a putea asigura pază şi protecţie pentru cetăţeni.
Sunt oameni care călătoresc fără bilet!
Există şi o categorie care merge şi fără bilet, o categorie de călători frauduloşi. Numărul de controlori este destul de redus dar încercăm să facem faţă cu ce avem. Domnul Dumitrescu de la Poliţia Comunitară ne dă periodic oameni pentru a efectua astfel de controale. Ele sunt foarte bune, se văd chiar rezultate. Nu stăm chiar fără să facem nimic!
Aveţi o instituţie destul de modestă. Nu vă gândiţi să o reamenajaţi? Mă gândesc... încasările au crescut.
Anumiţi bani se duc în cheltuieli. Consumăm de două ori mai multă motorină decât consumam până acum. Deci avem şi costuri. Motorina se scumpeşte, fir-ar să fie, de la o zi la alta. Sunt multe de făcut şi aici la instituţie. Dacă ar fi numai văruitul gardului ar fi bine! Trebuie să reparăm acoperişul. Până acum nu am avut bani să facem lucrul acesta, am avut bani numai cât să funcţionăm. Trebuie să precizez că o parte din bază este luată de fostul proprietar. Nu ştim în ce măsură vom mai funcţiona aici. În clipa în care proprietarul va veni să îşi ia terenul, noi ce vom face? De asta nici nu am investit atât de mult în clădiri şi în alte reparaţii. Nu are rost să facem frumos pentru altul şi să vină să ia.
Văd că sunteţi supărat!
Consider că am rezistat destul de bine stresului. Nu vrem să ne ridice nimeni statuie pentru că de asta luăm salarii, dar nici nu vrem să ne jignească şi să îşi bată joc de munca noastră. Noi am muncit şi ne-am făcut datoria în condiţii destul de grele până acum şi nu accept să ne calce cineva în picioare. Sunt director de 8 ani. Deocamdată nu mi s-a terminat mandatul. Consiliul Local hotărăşte plecarea mea. Dacă se va întâmpla, nu este nicio problemă. Nu sunt bătut în cuie sau lipit de scaunul acesta. Eu pot face faţă oriunde!
Un mesaj pentru cei care merg cu autobuzul!
Sperăm să fie mai bine. Muncim pentru dânşii. Este greu să ridicăm calitatea acestui serviciu, dar un pas a fost făcut - autobuzele noi. Este greu să schimbăm mentalitatea oamenilor. Nu ţine numai de noi, mai contează şi omul. Încercăm să facem un transport cât mai bun. Încercăm să îi determinăm pe oamenii noştri care muncesc pentru dânşii să fie mai amabili, mai drăguţi şi sperăm să şi reuşim. <<Gândeşte-te unde calci şi ce faci ca să nu împiedici pe cel de lângă tine>>. Dacă omul meu nu gândeşte aşa nu va fi în stare să ia în seamă ce vrea călătorul. Eu ştiu ce vrea călătorul. Călătorul vrea respect!