În ultimul timp, un număr din ce în ce mai mare de femei, atât din România cât şi din întreaga lume prezintă drept cauza de deces cancerul de col uterin.
Cancerul de col uterin ocupă un trist loc trei în clasamentul neoploziilor care răpesc vieţile a sute de femei, după cancerul de sân şi cel gastric.
Studiile făcute privind această boală au relevat ca factori de risc în etiologia ei:
-multitudinea partenerilor sexuali;
-precocitatea debutului vieţii sexuale;
-nivelul socio-economic;
-infecţii cu HPV.
Clinic, acest tip de cancer nu prezintă scurgeri vaginale cu miros şi aspect neplăcut asociate cu sangerări sau iritabilitate crescută a vezicii urinare. Se consideră patologică sângerarea după întreţinerea unui raport sexual, semn care apare adesea în stadiile avansate ale bolii, ca şi senzatia de durere în abdomenul inferior.
Soluţiile pentru evitarea unui deznodământ nefericit constau în prevenirea şi profilaxia acestei boli ca şi prin diagnosticul precoce al cancerului urmat de tratamentul promt, adecvat, medical sau/şi chirurgical.
Descoperirea implicării HPV în etiologia cancerului de col a canalizat eforturile specialiştilor în găsirea unui vaccin care să apere organismul femeii de infectare.
HPV-urile cuprind un spectru foarte larg de virusuri (peste 100 de tipuri descoperite) care determină manifestări diferite, de la veruci şi negi pe tegumente până la cancerul de col uterin.
Tipurile considerate de risc înalt pentru apariţia cancerului de col uterin sunt 16, 18, 31, 33, 35, 39, 45, 51, tipurile 16 şi 18 cumulând pente 70% din cazurile de cancer de col uterin.
Vaccinurile descoperite oferă protecţie împotriva tipurilor 16 şi 18. Descoperirea vaccinului a generat în mass-media apariţia unor polemici legate de faptul că acesta nu asigură întregul spectru de HPV, că este insufficient testat, existând femei care au decedat în perioada imediat următoare administrării vaccinului sau care s-au confruntat cu boli degenerative şi că protecţia oferită de vaccin este linitată la 4-5 ani.
Deşi companiile producătoare s-au delimitat de aceste evenimente spunând că ele nu se datorează vaccinului, suspiciunile planează încă. Acest vaccin este recomandat să fie administrat la fetiţe cu vârsta cuprinsă între 9-16 ani, care nu au început viata sexuală.
Prevenirea acestei boli poate fi făcută şi prin educarea sexuală a populaţiei în scopul sensibilizării acesteia asupra factorului de risc enunţat, în scopul evitării lor, şi îndeosebi asupra formării unui comportament sexual responsabil (scăderea numărului de parteneri). Diagnosticul precoce se poate face printr-un control ginecologic tuşeu vaginal, pe care trebuie să îl facă orice femeie anual, control care descoperă orice leziune a colului uterin în stadii precoce urmat de tratament promtificiat (efficient 100%).
Orice leziune descoperită la nivelul colului este urmată de o serie de investigaţii superioare (Citologia Babeş Papanicolau, testul Lahm-Sciter şi examen calposcopic).
La ora actuală Ministerul Sănătăţii şi Familiei şi Casa de Asigurări de Sănătate susţin financiar programe de scrining al cacerului de col uterin (babeş Papanicolau intenţionează demararea unei campanii gratuite de vaccinare pentru fetiţele cu vârsta între 9-16 ani).
Important de reţinut este faptul că orice femeie poate să se protejeze singură, simplu, de această boală, atât prin scăderea numărului de parteneri sexuali cât şi prin prezentarea anuală la cabinetele medicale de ginecologie sau de planificare medicală.