Întrebarea este pe buzele persoanelor fizice dar mai ales a tuturor oamenilor de afaceri care în această perioadă se văd puşi într-o situaţie dificilă: aceea de a face faţă lipsei acute de lichidităţi.
După ce în decursul perioadei de boom economic (artificial aş adăuga) au investit masiv în principal în active imobiliare la modă în perioada respectivă acum descoperă, unii cu groază, că acestea, deşi la preţuri mult mai depreciate nu îşi găsesc cumpărătorii şi mai ales nu pot fi nici lăsate garanţie băncilor pentru accesarea de împrumuturi care să asigure lichiditatea afacerilor curente. De ce? Pentru că băncile nu mai vor în ruptul capului să acorde credite mediului de afaceri.
În primul rând acestea se confruntă cu un procent ridicat şi în creştere al creditelor neperformante. Potrivit ultimelor date aproximativ 17% din creditele acordate de către sistemul bancar românesc vor deveni neperformante, practic de trei ori mai mult decât la finele anului trecut. Efectiv un credit din şase acordate va fi nepeformant. În aceste condiţii băncile sunt mult mai atente cu banii proprii şi cu plasamentele pe care le fac. Practic ocupăm un onorant loc trei în Europa ca volum al creditelor neperformante după ţările baltice care au înregistrat rate de scădere economică fără precedent.
Ce va urma?
Foarte simplu: valuri de executări silite de active din partea băncilor care vor încerca să îşi recupereze o parte din pierderi. Acestea vor pune presiune în piaţa activelor respective şi mai ales în piaţa imobiliară. Practic un fel de al doilea val de scăderi în imobiliar. Deocamdată băncile se poartă cu mănuşi cu debitorii, conştiente fiind că executarea lor în masă va duce preţurile din piaţa imobiliară atât de jos încât nu vor obţine mai nimic din activele imobiliare supraevaluate primite ca garanţii acum 2-3 ani. Totuşi la un moment dat buba se va sparge şi va genera un nou val de scăderi.
Aşadar în situaţia de faţă băncile se uită de 10 ori la un agent economic şi s-a ajuns din situaţia în care acum o perioadă practic băteau la uşa oamenilor de afaceri şi le ofereau credite în condiţii care mai de care mai avantajoase acum o societate trebuie să fie aş putea spune ideală, utopică ca să poată obţine un credit de la o instituţie bancară. Dar după un an de criză rar se mai găsesc astfel de societăţi în România şi oricum ele nu apelează la finanţare în perioada actuală.
Toată lumea aşteaptă deblocarea creditării. Ea nu se va produce prea curând, adică în următaorele luni. Probabil spre sfârşitul lui 2010, dacă totul merge bine din punct de vedere politic şi mai ales economic. Momentan băncile sunt preocupate să astâmpere foamea de bani a statului care se împrumută din ce în ce mai mult pentru a acoperi cheltuielile bugetare generate de un sistem încărcat şi nerestructurat. Oricine, dacă ar avea de ales ar face la fel. Decât să rişti să creditezi economia, agenţii economici care oricum nu au perspective de revenire, mai bine împrumuţi statul, cel mai bun debitor deoarece garantează cu impozitele şi taxele pe care le încasează. În condiţile în care am spus adio tranşelor de împrumut de la FMI pentru anul acesta, delegaţia fondului lăsând la plecarea din România mesajul: Ne vedem la anul! nevoia de bani a statului a ajuns la paroxism. Paroxism accentuat şi de miza electorală care va sta deasupra noastră ca sabia lui Damocles până pe 6 decembrie.
După aceea oricum va urma o perioadă de ajustări în domeniul bugetar executate forţat de noul guvern (reduceri de personal, renunţări la investiţii, creşteri de impozite, concedii fără plată, neplata pensiilor, etc.).
După această perioadă, care va diminua nevoia statului de finanţare şi dacă banii de la FMI şi Comisia Europeană vor veni, s-ar putea să vorbim de reluarea timidă a creditării. Până atunci România pare prinsă într-o comedie electorală tragică din care numai cetăţenii vor avea de pierdut indiferent cine va câştiga alegerile.
Măsurile ce vor fi luate nu depind de cine va câştiga alegerile. Ele vor fi aceleaşi, pentru că am avut grijă să ne închidem toate opţiunile. Tot ce mai contează este cât de repede vom avea un guvern care va fi capabil (de fapt obligat) să ia aceste măsuri.
Se pare că ne aşteaptă o convalescenţă lungă şi dureroasă de pe urma crizei economice deoarece deocamdată bolnavul este ţinut în viaţă doar de aparate!