O casă este ca un om: se judecă şi se apreciază la prima vedere după haina pe care o poartă dar, trecând peste primele impresii şi, trecându-i pragul, să ajungi să cunoşti şi să respecţi interiorul. Pentru că şi casele sunt asemenea oamenilor, în funcţie de ceea ce ascund în intimitatea lor, de ceea ce le mobilează: frumoase, urâte, calde, reci, prietenoase, respingătoare. De cele mai multe ori, acasă nu înseamnă o construcţie în sine, sticlă, beton, oţel şi cărămidă, ci ceea ce ascunde în sinele său acea construcţie: lemnul familiar al mobilei de sufragerie, pernele prietenoase ale canapelelor sau rafturile suspendate din bucătărie care-ţi păstrează grijulii vesela şi recipientul pentru cafeaua de fiecare dimineaţă.
Dima Adrian merge pe premisa "Cine se aseamănă se adună"
Mobila unei case poate spune multe despre proprietarul ei: cât este de (ne)pretenţios, ce culori îi plac, dacă pune preţ pe comoditate, pe sobrietate sau pe extravaganţă, dacă îl pasionează confortul, dacă are bun gust, dacă preferă kitsch-ul etc. Lemnul însuşi are o poveste în care magia tehnologiei transformă esenţele în forme tridimensionale care înnobilează casa. Aşa apar şifonierele cu miros de lemn natur, cu linii clasice sau în concepţie modernă, micul mobilier pentru hol sau pentru cafea, liniile sentimentale sau somnoroase ale unui dormitor, sau liniara graţie util-gospodărească a unei bucătării complete prin ea însăşi.
O mobilă de basm, numai la magazinul de mobilă Adriano
Îl găsiţi în centru!
Mobila e sufletul unei case. Lemnul acesteia, în nuanţe fireşti sau intenţionat colorat, umple şi încălzeşte spaţiile, socializează cu lumina revărsată prin ferestre şi, ocrotită de pereţi, creează ambientul unei lumi specifice fiecăruia dintre noi, un areal personal unde sertarele sunt populate cu amintiri iar fotoliile ştiu cum să suporte lungi conversaţii sau să alunge oboseala unei zile grele. De la buştenii coborând pe ape şi până la metodele moderne de transformare în mobilier, lemnul a avut o istorie lungă. O are încă, deşi transformarea lui nu mai înseamnă paturi, cufere sau lăzi de zestre, ci modele contemporane care presupun dormitoare, sufragerii şi bucătării cochete. Mobila e spiritul unei case. Fondul şi forma. Nu doar spune povestea cuiva, o şi arată, o păstrează şi o ordonează. Lemnul se transformă în mobilă precum Cenuşăreasa în frumoasa balului, şi e firesc să se potrivească, prin destinaţie, unei case, aşa cum şi prinţesei i se potriveşte pantofiorul de cristal. Mi mie s-a potrivit! Ţie ţi se potriveşte?