Potrivit Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, pensia de invaliditate se cuvine persoanelor care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, din cauza:
a) accidentelor de muncă şi bolilor profesionale, conform legii;
b) neoplaziilor, schizofreniei şi SIDA;
c) bolilor obişnuite şi accidentelor care nu au legătură cu munca.
Beneficiază de pensie de invaliditate, în condiţiile menţionate anterior, şi următoarele categorii de persoane:
- a satisfăcut serviciul militar ca militar în termen sau militar cu termen redus, pe durata legal stabilită, a fost concentrat, mobilizat sau în prizonierat;
- elevii, ucenicii şi studenţii care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, ca urmare a accidentelor de muncă sau bolilor profesionale survenite în timpul şi din cauza practicii profesionale;
- persoanele care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă şi marii mutilaţi, ca urmare a participării la lupta pentru victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 ori în legătură cu evenimentele revoluţionare din decembrie 1989, care erau cuprinşi într-un sistem de asigurări sociale anterior datei ivirii invalidităţii din această cauză, au dreptul la pensie de invaliditate în aceleaşi condiţii în care se acordă pensia de invaliditate persoanelor care au suferit accidente de muncă.
Încadrarea sau neîncadrarea într-un grad de invaliditate se face prin decizie emisă de medicul specializat în expertiză medicală şi recuperarea capacităţii de muncă.
În raport cu gradul de reducere a capacităţii de muncă, invaliditatea este:
1. de gradul I, caracterizată prin pierderea totală a capacităţii de muncă şi a capacităţii de autoîngrijire;
2. de gradul II, caracterizată prin pierderea totală a capacităţii de muncă, cu păstrarea capacităţii de autoîngrijire;
3. de gradul III, caracterizată prin pierderea a cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, persoana putând să presteze o activitate profesională, corespunzătoare a cel mult jumătate din timpul normal de muncă.
Stagii de cotizare necesare obţinerii unei pensii de invaliditate:
1. În cazul asiguraţilor care si-au pierdut capacitatea de muncă din cauza unei boli obişnuite sau a unor accidente care nu au legătură cu munca:
Vârsta persoanei la data emiterii deciziei medicale asupra capacităţii de muncă |
Stagiul de cotizare necesar (ani) |
până la 20 ani |
1 |
de la 20-23 ani |
2 |
23-25 ani |
3 |
25-29 ani |
6 |
29-33 ani |
9 |
33-37 ani |
11 |
37-41 ani |
14 |
41-45 ani |
17 |
45-49 ani |
20 |
49-53 ani |
23 |
53-57 ani |
25 |
57-60 ani |
26 |
Peste 60 ani |
27 |
2. Cel puţin jumătate din stagiul de cotizare necesar, prevăzut în tabelul de mai sus, dacă a fost realizat de:
- asiguraţii în condiţii de handicap grav sau accentuat preexistent calităţii de asigurat;
- asiguraţii nevăzători.
3. Nu este necesară realizarea unui stagiu de cotizare dacă invaliditatea s-a ivit ca urmare:
- a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale;
- neoplaziilor, schizofreniei şi SIDA;
- a satisfăcut serviciul militar ca militar în termen sau militar cu termen redus, pe durata legal stabilită, a fost concentrat, mobilizat sau în prizonierat;
- elevii, ucenicii şi studenţii care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, ca urmare a accidentelor de muncă sau bolilor profesionale survenite în timpul şi din cauza practicii profesionale;
- persoanele care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă şi marii mutilaţi, ca urmare a participării la lupta pentru victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 ori în legătură cu evenimentele revoluţionare din decembrie 1989, care erau cuprinşi într-un sistem de asigurări sociale anterior datei ivirii invalidităţii din această cauză, au dreptul la pensie de invaliditate în aceleaşi condiţii în care se acordă pensia de invaliditate persoanelor care au suferit accidente de muncă.
Indemnizaţia de însoţitor
Pensionarii de invaliditate încadraţi în gradul I de invaliditate au dreptul, în afara pensiei, la o indemnizaţie pentru însoţitor, în cuantum fix. Cuantumul indemnizaţiei pentru însoţitor reprezintă 80% din valoarea unui punct de pensie, stabilită în condiţiile legii.
Decizia medicală de încadrare într-un grad de invaliditate se emite în termen de 45 de zile de la data înregistrării cererii şi se comunică în termen de 5 zile de la emitere.
Revizuirea medicală
Pensionarii de invaliditate sunt supuşi revizuirii medicale periodic, în funcţie de afecţiune, la intervale cuprinse între un an şi 3 ani, până la împlinirea vârstelor standard de pensionare, la termenele stabilite de medicul expert al asigurărilor sociale sau, de către comisiile centrale de expertiză medico-militară. După fiecare revizuire medicală, medicul expert al asigurărilor sociale, respectiv comisiile centrale de expertiză medico-militară emit o nouă decizie medicală asupra capacităţii de muncă, prin care se stabileşte, după caz:
- menţinerea în acelaşi grad de invaliditate;
- încadrarea in alt grad de invaliditate;
• redobândirea capacităţii de muncă.
Dreptul la pensie de invaliditate se modifică sau încetează începând cu luna următoare celei în care s-a emis decizia medicală asupra capacităţii de muncă, emisă în urma revizuirii medicale.
Neprezentarea, din motive imputabile pensionarului, la revizuirea medicală atrage suspendarea plăţii pensiei începând cu luna următoare celei în care era prevăzută revizuirea medicală sau, după caz, încetarea plăţii pensiei, în condiţiile legii.
Revizuirea medicală se poate efectua şi la cererea pensionarilor, dacă starea sănătăţii lor s-a îmbunătăţit sau, după caz, s-a agravat.
Nu mai sunt supuşi revizuirii medicale periodice pensionarii de invaliditate care:
- prezintă invalidităţi care afectează ireversibil capacitatea de muncă;
- au împlinit vârstele standard de pensionare prevăzute de lege;
- au vârsta mai mică cu până la 5 ani faţă de vârsta standard de pensionare şi au realizat stagiile complete de cotizare, conform legii.
La data îndeplinirii condiţiilor pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, pensia de invaliditate devine pensie pentru limită de vârstă. Se acordă, din oficiu, cuantumul cel mai avantajos. Indemnizaţia pentru însoţitor acordată pensionarilor de invaliditate gradul I se menţine şi pe durata acordării pensiei pentru limită de vârstă.
Pensia de invaliditate se acordă de la data încetării plăţii indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă sau, după caz, de la data încetării calităţii de asigurat, dacă cererea a fost înregistrată în termen de 30 de zile de la data emiterii deciziei medicale de încadrare într-un grad de invaliditate, în situaţia pensiei de invaliditate.
Acte necesare:
- cerere pentru înscrierea la pensie de invaliditate;
- decizia medicală privind încadrarea în grad de invaliditate emisă de medicul expert al asigurărilor sociale;
- adeverinţă din care să rezulte încetarea plătii indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă şi cuantumul acesteia;
- carnetul de muncă (original si copie);
- actul de identitate (copie si original);
- alte acte prevăzute de lege privind vechimea în muncă;
- livretul militar (original si copie);
- diplomă de studii (original si copie) şi/sau adeverinţă din care să rezulte durata normală si perioada studiilor, precum si certificarea absolvirii acestora;
- pentru persoanele care au urmat cursurile unor instituţii de învăţământ universitar în străinătate este necesară dovada recunoaşterii acestora de către statul român;
- adeverinţă privind sporurile şi adaosurile reglementate prin lege sau prin contractul colectiv/individual de muncă;
- adeverinţă privind condiţiile de muncă speciale şi/sau deosebite;
- procură specială pentru mandatar, dacă este cazul;
- acte pentru dovedirea calităţii de beneficiar al Decretului-lege nr. 118/1990, Legii nr. 341/2000 etc.
Cererea de pensionare, împreună cu actele doveditoare, se depune de către solicitant la casa teriotorială de pensii din raza de domiciliu a acestuia.