Întrebare: Aţi auzit pe undeva, prin România postdecembristă proverbul: Să le dăm oamenilor undiţă în loc să le dăm peşte!!!. Nu? Faceţi un efort...Dacă nu vă aduceţi aminte vă spun eu...o dată la 4 ani...când sunt alegeri. Toată lumea vorbeşte prin pieţe, bâlciuri, talciocuri şi la zile de comune despre cum e mai bine să facem pentru popor...că decât să le dăm peştele pomană mai bine îi învăţăm să pescuiască şi le dăm undiţă.
Ideea e foarte bună...practica în schimb ne omoară, ca totdeauna. Să luăm un ultim exemplu: programul Prima Casă lansat cu tam-tam de Guvern şi care se află pe ultima sută de metri până la lansare. E exact invers faţă de ce am spus mai sus...adica să le dăm peştele direct la popor că de undiţă ne ocupăm după alegeri. Haideţi să parcurgem un raţionament economic simplu, adică ce zice Guvernul că vrea să facă şi cam ce iese în realitate:
Aţi auzit cumva de criza subprime? Sigur aţi auzit că de acolo se trag toate...începutul crizei financiare şi apoi economice globale. Buuun... pe scurt, criza subprime a pornit din acordarea de credite ipotecare unor cetăţeni americani care nu erau în stare să plătească ratele sau avansul pentru locuinţă (şi băncile o ştiau) şi deci nu se calificau pentru creditare. Dar băncile au zis că în viitor o să o ducă mai bine şi nu e nevoie de avans şi e bine să îi ajutăm, acordând astfel creditele respective. Nu a durat foarte mult până o mare parte din ei nu au mai putut plăti ratele, băncile le-au luat casele, piaţa imobiliară s-a prabuşit etc,etc, cunoaşteti consecinţele. Asta e versiunea scurtă şi romanţată a crizei subprime...La noi nu a fost cazul pentru că nu aveam sector subprime, deoarece BNR a ţinut în frâu elanul băncilor de a credita pe oricine şi în orice condiţii prin celebrele şi hulitele (la vremea respectivă) norme care stabileau plafoane maxime de îndatorare vis-a-vis de venituri şi avansuri minime obligatorii la creditele ipotecare. De bine de rău am scăpat ieftin, cu un sistem bancar intact şi relativ sănătos din criză, şi asta datorită BNR care nu a lăsat să se dezvolte sectorul de credite subprime.
Dar nu spuneţi hop până nu am trecut puntea. Pentru că apare în povestire Guvernul român în anul de graţie electoral 2009, care după ce a omorât IMM-urile cu un impozit forfetar inoportun în actuala situaţie economică s-a gândit totuşi să încurajeze consumul pentru relansarea economiei. Dar cum? Nu prin relaxare fiscală care să ducă la crearea de locuri de muncă, cum ar trebui, ci prin lansarea de programe de cheltuieli bine ţintite spre anumite sectoare (?!?)...cum este şi programul Prima Casă
Practic programul de mai sus crează o piaţă de subprime similară cu cea din SUA dar mai grav, garantată de Guvern. Practic la ce se ajunge: luăm pe Ionescu, care nu a fost în stare să strângă bani de avans pentru un credit ipotecar (nici măcar 25%), care nu prea are venituri să plătească ratele şi îi garantam noi , statul român, 60.000 euro pentru a cumpăra o casă cu avans de 5% şi în condiţii de dobândă preferenţială. Exact ca în SUA , Ionescu nu va fi în stare să plătească ratele, (el nu a fost în stare să economisească pentru avans) şi drept urmare va pierde casa, iar banca va executa, pe cine credeţi? Nu pe Ionescu ci pe statul român, adică pe noi toţi pentru cei 60.000 garanţie. Casa lui Ionescu ajunge pe la AVAS sau la altă autoritate a statului care va trebui să se spele cu ea pe cap şi să o vândă pentru a recupera garanţia. Asta teoretic, pentru că preţul de vânzare s-ar putea să fie mai mic decât cel de cumpărare, ţinând cont şi de avansul infim de 5% şi va rezulta o gaură în buget acoperită din impozite şi taxe plătite de noi toţi.
În loc ca guvernul, prin politica fiscală vis-a-vis de economie, să îi asigure lui Ionescu un loc de muncă bine plătit care să îi permită să plătească ratele şi să strângă bani de avans (adică să îl înveţe să pescuiască, să îi dea undiţă) preferă să îi dea peştele, adică să îi pună în braţe o casă pe care nu şi-o permite şi oricum nu o va putea plăti cu nivelul actual de venituri.
Cine are de câştigat din toată afacerea? Păi să luăm pe rând în ordine aleatoare :
Băncile pentru că dau credite cu garanţia statului de 60.000 euro care le va fi acordată direct (atenţie nu executată ca la ipotecă) dacă datoria depăşeşte 60 de zile ( e şi aici o discuţie interesantă cu privire la partea de provizioane pentru acele credite care nu ajung pierdere şi nu vor necesita provizioane importante). Practic este visul oricărui bancher să dea credite cu risc zero ştiind că e acoperit de statul român. Este pervertită astfel ideea de credit ipotecar deoarece banca nu mai este expusă riscului de fluctuaţie a preţului în piaţa imobiliară; practic ea se rupe de aceasta piaţă, riscul fiind preluat de stat, adică de noi toţi. Adică dacă piaţa imobiliară scade în continuare şi Ionescu nu mai achită creditul, banca încasează cei 60.000 euro garantaţi de stat iar acesta va prelua gaura creditului respectiv. În momentul de faţă băncile nu au nici o obiecţiune la acest program, iar BNR nu face notă discordantă deoarece rolul ei nu este să aibă grijă de banul public ci să asigure stabilitatea sectorului bancar. Va urma o perioadă în care băncile vor da credite, aşa zis ipotecare, cu risc zero, practic se creditează indirect statul român.
In afară de bănci mai există căştigători de pe urma acestui program şi, foarte important, există mult mai mulţi care vor avea de pierdut. La ei voi face referire în numărul următor al ziarului.
Dan Micuda (foto)