În acest material ne propunem să analizăm două situaÅ£ii:
- construcţii efectuate de soţi pe terenul unuia dintre ei;
- construcţii efectuate de unul din soţi pe terenul proprietatea ambilor soţi.
A. Pentru a determina regimul juridic al construcÅ£iilor efectuate ÅŸi cel al terenurilor pe care s-a construit, urmează a se Å£ine seamă de dispoziÅ£iile Codului Familiei, privind comunitatea de bunuri ÅŸi cele ale Codului Civil, privind prezumÅ£ia, potrivit căruia proprietarul terenului devine, prin accesiune ÅŸi proprietarul construcÅ£iilor edificate asupra acestuia, cu condiÅ£ia ca între proprietar ÅŸi constructor să nu existe o convenÅ£ie sau situaÅ£ie legală, din care să rezulte un drept de superficie asupra clădirii în favoarea celui care a construit-o.
În ceea ce priveÅŸte construcÅ£iile edificate pe terenul unuia dintre soÅ£i se pot deosebi mai multe situaÅ£ii:
1. un soÅ£ ridică o construcÅ£ie, cu mijloace care fac parte din comunitatea de bunuri, pe terenul proprietate a celuilalt soÅ£, cu consimţământul acestuia.
În această sotiaÅ£ie se aplică regimul juridic al comunităţii de bunuri ÅŸi nu regula de drept comun a accesiunii, soÅ£ul care este proprietarul terenului neputând dobândii prin accesiune imobiliară construcÅ£ia ca bun propriu, cu obligaÅ£ia de a plăti soÅ£ului constructor o despăgubire. S-a admis ca soÅ£ul care a construit, cu mijloace bunuri comune, pe terenul celuilalt soÅ£, cu consimţământul acestuia, poate să dobândească un drept de superficie, între soÅ£i stabilindu-se următoarele raporturi:
- soÅ£ul constructor dobândeÅŸte, ca superficiar, un drept de folosinţă asupra acelui teren ÅŸi un drept de proprietate comună (împreună cu celălalt soÅ£) asupra construcÅ£iei;
- soÅ£ul, proprietarul terenului, rămâne proprietarul exclusiv al terenului său, care continuă a fi bun propriu, dar terenul va fi gravat de dreptul de folosinţă al celuilalt soÅ£.
2. un soÅ£ ridică o construcÅ£ie, cu mijloace care fac parte din comunitatea de bunuri, pe terenul proprietate a celuilalt soÅ£, fără consimţământul acestuia sau împotriva voinÅ£ei acestuia.
În acest caz, soÅ£ul care a ridicat construcÅ£ia se găseÅŸte în situaÅ£ia juridică a constructorului de rea-credinţă.
3. ambii soţi ridică o construcţie, cu mijloace care fac parte din comunitatea de bunuri, pe terenul proprietate a unuia dintre ei.
ConstrucÅ£ia devine proprietate comună a soÅ£ilor, doar soÅ£ul neproprietar al terenului dobândeÅŸte asupra acestuia un drept de superficie pentru partea aferentă construcÅ£iei.
4. un soÅ£ ridică o construcÅ£ie, cu mijloace cere sunt bunuri proprii, pe terenul proprietatea celuilalt soÅ£, cu consimţământul acestuia.
SoÅ£ul constructor dobândeÅŸte un drept de superficie, celălalt soÅ£ rămânând proprietarul terenului, care continuă a fi bun propriu, dar va fi gravat de dreptul de folosinţă cuprins în dreptul de superficie al soÅ£ului constructor.
5. un soÅ£ ridică o construcÅ£ie, cu mijloace care sunt bunuri proprii, pe terenul proprietate a celuilalt soÅ£, fără consimţământul acestuia sau împotriva voinÅ£ei acestuia. În acest caz, soÅ£ul constructor nu dobândeÅŸte dreptul de superficie.
B. Construcţii efectuate de unul din soţi pe terenul proprietatea ambilor soţi.
1. Un soÅ£ ridică o construcÅ£ie, cu mijloace care sunt bunuri proprii, pe terenul bun comun al ambilor soÅ£i, cu consimţământul ambilor soÅ£i.
SoÅ£ul constructor dobândeÅŸte dreptul de superficie, construcÅ£ia fiind bun propriu (al soÅ£ului constructor).
2. Un soÅ£ ridică o construcÅ£ie, cu mijloace care sunt bunuri proprii, pe terenul bun comun al ambilor soÅ£i, fără consimţământul celuilat soÅ£.
Soţul constructor are drepturile prevăzute de articolul 494 din Codul Civil, care sunt bun propriu, deci nu construcţia.
3.Un soÅ£ ridică o construcÅ£ie, cu mijloace care sunt în parte bunuri comune ÅŸi în parte bunuri proprii, peterenul bun comun al ambilor soÅ£i, cu consimţământul celuilalt soÅ£.
ConstrucÅ£ia este în mod corespunzător bun comun ÅŸi bun propriu, iar terenul rămâne cum era înainte de efectuarea construcÅ£iei - bun comun. O casă construită de către unul din soÅ£i, cu bani proveniÅ£i din vânzarea unui bun propriu numai pentru cota-parte afarentă valorii care întocmeÅŸte bunurile vândute ÅŸi sumele pe care le are de plătit în timpul căsătoriei în rambursarea împrumutului.


