În acest material ne propunem să analizăm două situaţii:
- construcţii efectuate de soţi pe terenul unuia dintre ei;
- construcţii efectuate de unul din soţi pe terenul proprietatea ambilor soţi.
A. Pentru a determina regimul juridic al construcţiilor efectuate şi cel al terenurilor pe care s-a construit, urmează a se ţine seamă de dispoziţiile Codului Familiei, privind comunitatea de bunuri şi cele ale Codului Civil, privind prezumţia, potrivit căruia proprietarul terenului devine, prin accesiune şi proprietarul construcţiilor edificate asupra acestuia, cu condiţia ca între proprietar şi constructor să nu existe o convenţie sau situaţie legală, din care să rezulte un drept de superficie asupra clădirii în favoarea celui care a construit-o.
În ceea ce priveşte construcţiile edificate pe terenul unuia dintre soţi se pot deosebi mai multe situaţii:
1. un soţ ridică o construcţie, cu mijloace care fac parte din comunitatea de bunuri, pe terenul proprietate a celuilalt soţ, cu consimţământul acestuia.
În această sotiaţie se aplică regimul juridic al comunităţii de bunuri şi nu regula de drept comun a accesiunii, soţul care este proprietarul terenului neputând dobândii prin accesiune imobiliară construcţia ca bun propriu, cu obligaţia de a plăti soţului constructor o despăgubire. S-a admis ca soţul care a construit, cu mijloace bunuri comune, pe terenul celuilalt soţ, cu consimţământul acestuia, poate să dobândească un drept de superficie, între soţi stabilindu-se următoarele raporturi:
- soţul constructor dobândeşte, ca superficiar, un drept de folosinţă asupra acelui teren şi un drept de proprietate comună (împreună cu celălalt soţ) asupra construcţiei;
- soţul, proprietarul terenului, rămâne proprietarul exclusiv al terenului său, care continuă a fi bun propriu, dar terenul va fi gravat de dreptul de folosinţă al celuilalt soţ.
2. un soţ ridică o construcţie, cu mijloace care fac parte din comunitatea de bunuri, pe terenul proprietate a celuilalt soţ, fără consimţământul acestuia sau împotriva voinţei acestuia.
În acest caz, soţul care a ridicat construcţia se găseşte în situaţia juridică a constructorului de rea-credinţă.
3. ambii soţi ridică o construcţie, cu mijloace care fac parte din comunitatea de bunuri, pe terenul proprietate a unuia dintre ei.
Construcţia devine proprietate comună a soţilor, doar soţul neproprietar al terenului dobândeşte asupra acestuia un drept de superficie pentru partea aferentă construcţiei.
4. un soţ ridică o construcţie, cu mijloace cere sunt bunuri proprii, pe terenul proprietatea celuilalt soţ, cu consimţământul acestuia.
Soţul constructor dobândeşte un drept de superficie, celălalt soţ rămânând proprietarul terenului, care continuă a fi bun propriu, dar va fi gravat de dreptul de folosinţă cuprins în dreptul de superficie al soţului constructor.
5. un soţ ridică o construcţie, cu mijloace care sunt bunuri proprii, pe terenul proprietate a celuilalt soţ, fără consimţământul acestuia sau împotriva voinţei acestuia. În acest caz, soţul constructor nu dobândeşte dreptul de superficie.
B. Construcţii efectuate de unul din soţi pe terenul proprietatea ambilor soţi.
1. Un soţ ridică o construcţie, cu mijloace care sunt bunuri proprii, pe terenul bun comun al ambilor soţi, cu consimţământul ambilor soţi.
Soţul constructor dobândeşte dreptul de superficie, construcţia fiind bun propriu (al soţului constructor).
2. Un soţ ridică o construcţie, cu mijloace care sunt bunuri proprii, pe terenul bun comun al ambilor soţi, fără consimţământul celuilat soţ.
Soţul constructor are drepturile prevăzute de articolul 494 din Codul Civil, care sunt bun propriu, deci nu construcţia.
3.Un soţ ridică o construcţie, cu mijloace care sunt în parte bunuri comune şi în parte bunuri proprii, peterenul bun comun al ambilor soţi, cu consimţământul celuilalt soţ.
Construcţia este în mod corespunzător bun comun şi bun propriu, iar terenul rămâne cum era înainte de efectuarea construcţiei - bun comun. O casă construită de către unul din soţi, cu bani proveniţi din vânzarea unui bun propriu numai pentru cota-parte afarentă valorii care întocmeşte bunurile vândute şi sumele pe care le are de plătit în timpul căsătoriei în rambursarea împrumutului.