Concedierea disciplinară reprezinta cea mai gravă sancţiune disciplinară care se poate aplica de către angajator salariatului, în cazul în care acesta a săvârşit o abatere disciplinară gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii .
Unul din principiile fundamentale ale dreptului muncii este recunoscut a fi `` protecţia salariaţilor``. Astfel, Codul Muncii prevede în articolul 6(2) `` Tuturor salariaţilor care prestează o muncă le sunt recunoscute dreptul la negocieri colective, dreptul la protecţia datelor cu caracter personal, precum şi dreptul la protecţie împotriva concedierilor nelegale " .
Tot în sfera protecţiei angajatului se plasează şi prevederile articolului 287 Coduş Mucncii : `` Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului ``(
). Spre deosebiere de dreptul civil , unde conform articolului1169 Cod Civil `` Cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească ``, în dreptul muncii sarcina probei aparţine angajatorului , chiar dacă angajatul este cel care a investit instanţa de judecată.
Condiţii procedurale :
Concedierea disciplinară trebuie dispusă prin emiterea în formă scrisă - a unei DECIZII DE CONCEDIERE în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei.
Decizia de concediere se comunică salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii şi produce efecte de la data comunicării. Astfel decizia de concediere poate fi contestată de salariat la instanţele judecatoreşti competente în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării.
Comunicarea se preda personal salariatului, cu semnătura de primire, ori, în caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau reşedinţa comunicată de acesta.
Stabilirea sancţiunii disciplinare aplicate salariatului pentru săvârşirea unei abateri disciplinare se va face raportat la gravitatea abaterii disciplinare savarsite de salariat, avandu-se in vedere urmatoarele:
a) imprejurarile in care fapta a fost savarsita;
b) gradul de vinovatie a salariatului;
c) consecintele abaterii disciplinare;
d) comportarea generală în serviciu a salariatului;
e) eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.
Sancţiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul în cazul în care salariatul săvârşeşte o abatere disciplinară sunt:
a) avertismentul scris;
b) suspendarea contractului individual de muncă pentru o perioadă ce nu poate depăşi 10 zile lucrătoare;
c) retrogradarea din funcţie, cu acordarea salariului corespunzător funcţiei în care s-a dispus retrogradarea, pentru o durată ce nu poate depăşi 60 de zile;
d) reducerea salariului de bază pe o durată de 1-3 luni cu 5-10 %;
e) reducerea salariului de bază şi/sau, după caz, şi a indemnizaţiei de conducere pe o perioadă de 1-3 luni cu 5-10 %;
f) desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
( concedierea disciplinară ) .
Nici o sancţiune disciplinară cu excepţia avertismentului - nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile. În cadrul acestei proceduri - prealabile emiterii deciziei de concediere - salariatul are dreptul de a formula şi susţine toate apărările în favoarea sa, precum şi de a oferi toate probele şi motivaţiile pe care le consideră necesare. Toate acestea ocupă un loc foarte important în cadrul procedurii , întrucât angajatorul nu poate face abstracţie de ele, fiind obligat să menţioneze expres motivele pentru care întelege să înlăture apărările formulate de salariat în cadrul cercetării prealabile .
O precizare importantă a reglementării raporturilor de dreptul muncii este următoarea - salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacţie prin care se urmareşte renunţarea la drepturile recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate. În acest mod se realizează protecţia salariaţilor chiar în condiţiile în care ( din diferite motive) ar renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute de lege - astfel de acte fiind lovite de nulitate . Trebuie precizat că nulitatea unor astfel de acte trebuie constatată de instanţa de judecată.