Contractul de vânzare - cumpărare

Codul civil defineşte vânzarea - cumpărarea ca fiind o convenţie prin care două părţi se obligă între ele, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru şi aceasta a plăti celei dintâi preţul lui.
Aşadar, vânzarea-cumpărarea este acel contract prin care una din părţi (vânzătorul) transmite celeilalte părti (cumpărătorul), în schimbul unei sume de bani numită preţ, un drept de proprietate asupra unui lucru anume sau asupra unei universalităţi juridice cuprinzând drepturi şi obligaţii.
Contractul de vânzare-cumpărare este un contract sinalagmatic, cu titlu oneros şi comutativ, având un caracter consensual şi translativ de proprietate.
Ca orice contract, pentru a se naşte valabil, vânzarea - cumpărarea trebuie să întrunească condiţiile generale de validitate: un consimţământ valabil al părţilor care să oblige, părţile să aibă capacitatea de a contracta, să existe un obiect determinat, licit şi posibil, cauza contractului să fie licită şi morală.
Pe lângă aceste condiţii de validitate intrinseci contractului de vânzare - cumpărare, legislaţia noastră mai prevede, în anumite cazuri şi întrunirea unor condiţii de validitate extrinseci contractului. Este vorba de necesitatea înceheierii contractului în autentic în cazul vânzării unor anumite bunuri, de necesitatea autorizării prealabile a anumitor vânzări, de exercitarea unor drepturi de preemţiune în cazul vânzării unor anumite imobile şi, în sfârşit de prohibirea pactului de răscumpărare.
Odată valabil încheiat, contractul de vânzare - cumpărare dă naştere la două categorii de obligaţii: obligaţiile vânzătorului şi obligaţiile cumpărătorului, care, dat fiind caracterul sinalagmatic al vânzării, sunt legate printr-un raport de interdependenţă, fiecare din acestea avându-şi cauza juridică în cealaltă.
Întrucât vânzarea - cumpărarea este un contract translativ de proprietate, rezultă că, în principiu, la momentul realizării acordului de voinţe, proprietatea se transmite de la vânzator la cumpărător.
După cum se ştie, proprietatea este un drept opozabil erga omnes. Dat fiind însă că în cazul vânzării, proprietatea se transmite printr-o convenţie, care ca orice convenţie, nu are efecte decât între părţile contractante, se naşte o contradicţie între caracterul de opozabilitate a dreptului de proprietate şi relativitatea efectelor convenţiilor.