Copii străzii, numiţi aşa pentru că din diferite motive nu au nici un acoperiş unde să se adăpostească, au fost denumiţi cu termenul comun de "aurolaci", nume care repugnă pentru că evocă o realitate de mizerie fizică, de consum de droguri ieftine, de antecedente penale, de analfabetism, de viaţă fară rost, de viaţă la marginea societăţii.
Sunt la origine nişte copii ca mulţi alţii care au ajuns pe stradă în mod principal datorită părinţilor care ori au murit, ori sunt în închisoare, ori sunt despărţiţi ori pur şi simplu i-au gonit de acasă pentru că viaţa era mai comodă fără ei. În alte cazuri sunt ei înşişi ce au ales strada pentru că situaţia din familie era de nesuportat sau pentru că nesimţindu-se înţeleşi şi iubiţi au decis să plece de acasă.
Marginalizarea constantă, modul de a fi trataţi ca o greutate pentru o societate care - de cele mai multe ori - nu mai are alt criteriu de valoare decât acela al profitului şi al eficienţei, îi aruncă într-o spirală a disperării, al non-sensului vieţii, al inutilităţii celei mai cumplite. Viaţa lor se transformă încet - încet într-o formă de supravieţiure pentru că fiind copii au nevoie nu numai de ceva de mâncare, de îmbrăcăminte şi de un acoperiş ci şi de înţelegere, de afecţiune, de dăruire.
Pentru a găsi informaţii referitoare la situaţia lor am luat legatură cu d-l Dumitrescu Gheorghe, directorul executiv de la Poliţia Comunitară, fostul şef de la Poliţia Rutieră Argeş.
Fiind o problemă foarte gravă pentru societatea noastră,care sunt măsurile pe care autorităţile le iau in privinţa copiiilor străzii?
Institutia care se ocupă de aceşti copii este Direcţia Generală de Asistenţă şi Protecţie a Copilului. Poliţia Comunitară în momentul în care ia contact cu acei copii abuzaţi, atât fizic cât şi psihic ia legatură cu una din unităţile responsabile de aceşti copii pentru a trimite o echipă de profesionişti formată din psihologi, sociologi, medici, etc. După examinarea copiilor găsiţi, aceştia sunt duşi într-un centru de plasament pentru protecţia minorilor. O altă soluţie este cea a transportării copilului înapoi la domiciliul legal al părinţilor sau a persoanei în custodia căreia se află. Mai există cazuri în care aceşti copii practică cerşetoria, care sunt practic determinaţi de alte persoane necunoscute.
Direcţia Generală de Asistenţă şi Protectie a Copilului preia copiii din custodia Poliţiei Comunitare pe baza unui proces verbal, în urma sesizării acestora.
Măsurile pe care le luăm spre exemplu, în cazul persoanelor alcoolice, acestea sunt transportate la centrele de dezalcoolizare;
Poate Poliţia Comunitara să facă ceva în privinţa reintegrării acestor pesoane în societate?
Acest lucru depinde mai puţin de noi, sunt situaţii în care îi ducem înapoi la familiile lor, problema gravă este aceea că la câteva zile îi gasim din nou pe străzi. O problemă la fel de gravă o reprezintă cei care nu mai au rude. Am cerut ajutorul autorităţilor pentru a crea adăposturi speciale pentru aceştia, şi în felul acesta poate am reuşi să fie reintroduşi în societate.Poliţia încearca să îi determine pe cât posibil să renunţe la acest stil de viaţă şi să se reintegreze în societate, li se aplică amenzi dar nu au cu ce le plăti. Din păcate foarte mulţi dintre cerşetori sunt în condiţii apte pentru a munci dar nu o fac şi preferă să cerşească, banii câştigaţi să îi dea celui care îi protejează , pentru că de fapt aceasta este adevărata problemă cu care ne confruntăm, cei care stau în spatele cerşetorilor sunt cei care trebuie cu adevărat demascaţi.