Codul muncii prevede expres şi limitativ sancţiunile disciplinare generale pe care angajatorul le poate aplica salariatului care săvârşeşte o abatere disciplinară - şi anume:
- avertismentul scris ;
- suspendarea contractului individual de muncă pentru o perioadă ce nu poate depăşi 10 zile lucrătoare ;
- retrogradarea din funcţie cu acordarea salariului corespunzător funcţiei în care s-a dispus retrogradarea, pentru o durată ce nu poate depăşi 60 de zile
- reducerea salariului de bază pe o durată de 1-3 luni cu 5-10 %
- reducerea salariului de bază şi, după caz, şi a indemnizaţiei de conducere pe o perioadă de 1-3 luni cu 5- 10 %
- desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
Sancţionarea disciplinară se poate face doar potrivit unor reguli procedurale, care au ca scop de a asigura combaterea eficientă a unor acte şi comportări dăunătoare procesului muncii, iar pe de altă parte, de a garanta stabilirea exactă a faptelor şi de a asigura dreptul la apărare al salariaţilor în cauză, evitându-se astfel sancţiuni injuste .
Amenzile disciplinare, ca orice alte sancţiuni disciplinare pecuniare sunt interzise..
De asemenea , este de precizat că pentru aceeaşi abatere disciplinară nu se poate aplica decât o singură sancţiune .
Stabilirea sancţiunii disciplinare aplicate trebuie să fie apreciată în raport de următoarele elemente prevăzute expres în Codul Muncii :
- împrejurările în care fapta a fost săvârşită ;
- gradul de vinovăţie al salariatului;
- consecinţele abaterii disciplinare ;
- comportarea generală în serviciu a salariatului ;
- eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.
Acţiunea disciplinară are drept efect sancţionarea celui vinovat de săvârşirea unei abateri disciplinare. Se disting următoarele faze ale acţiunii disciplinare :
- sesizarea organului competent în legătură cu săvârşirea unei abateri ;
- cercetarea faptei şi constatarea săvârşirii abaterii ;
- aplicarea sancţiunii disciplinare ;
- comunicarea deciziei de sanctionare .
Cercetarea disciplinară prealabilă este obligatorie în cazul tuturor sancţiunilor disciplinare cu excepţia avertismentului scris .
Sancţiunea prevăzută de Codul Muncii în cazul aplicării oricărei sancţiuni disciplinare (cu excepţia avertismentului scris) este nulitatea absolută a deciziei de sancţionare .
Codul Muncii cuprinde prevederi explicite referitoare la procedura cercetării disciplinare prealabile .
Aplicarea sancţiunii disciplinare se dispune printr-o decizie de sancţionare întocmită în formă scrisă în termen de 30 de zile de la momentul în care a luat cunoştinţă de săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la momentul în care fapta a fost săvârşită.
Decizia de sancţionare trebuie să cuprindă anumite elemente prevăzute expres de Codul Muncii :
- descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
- precizarea prevederilor din statutul disciplinar, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă care au fost încălcate de salariat;
- motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care nu a fost efectuată cercetarea disciplinară (neprezentarea salariatului la convocarea scrisă)
- temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică;
- termenul în care sancţiunea poate fi contestată;
- instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.
Comunicarea deciziei de sancţionare
Decizia de sancţionare se comunică salariatului în cel mult 5 zile de la momentul în care a fost emisă şi îşi produce efectele de la momentul comunicării.
Comunicarea se poate face :
- personal salariatului sancţionat - cu semnătura de primire ;
- prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la domiciliul sau reşedinţa comunicată de acesta, în cazul refuzului primirii;
Contestarea dispoziţiei de sancţionare :
Contestaţia împotriva deciziei de sancţionare se introduce la instanţa competentă (şi anume Tribunalul ) din raza teritorială a sediului central al unităţii.
Sesizarea instantei nu suspendă însă executarea sancţiunii disciplinare.
Hotărârea dată de instanţa competentă, prin care se soluţionează contestaţia - poate fi atacată cu recurs.
Executarea sancţiunilor disciplinare
Diferă în raport de natura sancţiunii aplicate. Astfel, în cazul avertismentului scris aceasta se consumă prin însuşi actul comunicării lui către cel sancţionat şi notării lui în dosarul personal al salariatului.
Suspendarea contractului individual de muncă presupune interdicţia salariatului de a se prezenta la locul de muncă - având drept consecinţă neplata salariului.
Retrogradarea din funcţie presupune repartizarea unor sarcini de muncă inferioare celor avute anterior, pe o perioadă determinată.
Sancţiunile ce au şi efect patrimonial implică efectuarea modificărilor corespunzătoare, cu caracter temporar (1-3 luni) în ştatele de plată, după caz şi de personal.
Desfacerea contractului de muncă pe motive disciplinare se execută prin scoaterea din evidenţă a persoanei sancţionate.