Creditele...un rău necesar atât pentru persoanele fizice cat si pentru agentii economici. Fundamentul economiei capitaliste moderne este procesul creditării care permite dezvoltarea economiei peste capacitatile de finantare curente ale sectorului privat sau cel al gospodăriilor. O data cu dezvoltarea creditării a apărut si a luat amploare un întreg sector economic care încet, încet a început sa controleze economia globala prin puterea de a mobiliza capitaluri financiare uriase. Este vorba bineînteles de sectorul bancar. Acesta este deseori privit cu mare respect si cu o unda de sentimentalism in mediile economice si private din tara noastră. Lipsa de istorie si traditie bancara in mediul privat precum si gradul redus de cunoastere a publicului autohton cu privire la rolul si functiile sistemului bancar ii dau acestuia o aura de infailibilitate si eficienta. Efectiv business-ul bancar este destul de simplu.. chiar camataresc. Adică iei dintr-o parte (depozite si alte surse de finantare atrase) cu o dobânda si plasezi in alta parte (credite, diverse instrumente de investitii) cu o alta dobânda ,bineînteles mai mare decât prima. Cu cat diferenta dintre cele doua dobânzi este mai mare cu atât castigul băncii este mai mare. De aceea băncile vor fi permanent preocupate de impunerea si mentinerea unei diferente (spread..in termeni tehnici) cat mai mari dintre cele doua dobânzi. Aceasta abilitate le asigura câstiguri consistente pe termen lung.
Si aici ajungem la scopul articolului de baza: de ce băncile nu micsorează niciodată dobânzile la creditele in sold? Bineînteles ies cu oferte noi, cu dobânzi reduse, dar numai pentru clientii noi
cei vechi raman cu dobânzile pe care au semnat in contractele de credit! Singurele ajustări date de celebra clauza din contracte ca dobânda este variabila sunt in sensul cresterii ratelor de dobânda. Clauza respectiva ar trebui mai degrabă sa sune: Dobânda este variabila doar in sus
Dar sa revenim la situatia actuala din piata: criza economica, curs valutar ridicat (4,1 fata de 3,5 asta vara), somaj, venituri diminuate ale populatiei, etc
adică nimic bun nici pentru debitorii băncilor nici pentru băncile in sine.
Cine a luat credite in euro simte acum povara unor rate majorate atât de cursul de schimb cat si de majorările de dobânzi variabile efectuate de majoritatea băncilor pentru creditele in sold, sub justificarea actualei crize financiare. Dar iată vine o raza de speranta de la Banca Centrala Europeana (BCE): dobânda de referinta la Euro a scăzut in mod constant in contextul actualei crize economica in scopul încurajării reluării creditării economiilor vestice.
Aceasta a dus la scăderea celebrului EURIBOR(dobânda calculata pe piata interbancara pentru creditele in Euro acordate intre bănci) in functie de care se calculează dobânzile la credite in euro. Concret am asistat la o scădere a EURIBOR la 6 luni de la 5,4% in octombrie 2008 la o rata de 1,6% in prezent , referinta practic, in cam toate contractele de credit ipotecare autohtone in euro. Practic o reducere de aproximativ 4 puncte procentuale, enorm in cazul unui credit ipotecar care se întinde pe 25-30 de ani. Aceasta s-a putea traduce, in teorie, in reduceri ale ratelor la astfel de credite cu pana la 30% din partea băncilor care le-au acordat. Am spus in teorie pentru ca in practica nu cred ca exista vreo institutie bancara autohtona care sa fi procedat la reducerea celebrei dobânzi variabile la creditele ipotecare in sold. Mai mult, argumentând cu actuala criza financiara si contextului greu in care se afla băncile, unele chiar au mai pus 1-2% la dobânzile actuale.
Vom vedea intr-un viitor articol care sunt argumentele pe care băncile le invoca pentru a mentine dobânzile actuale si, cel mai important, ce posibilitati aveti de a cere băncii sa va diminueze dobânda.
Dan Micuda