De multe ori am primit intrebarea de ce dobanzile la creditele in EURO sunt la niveluri asa ridicate in conditiile in care nivelul indicatorului EURIBOR la 1 luna a scazut chiar sub 1% iar Banca Centrala Europeana (BCE) anunta mereu scaderea dobanzilor.
Sentimentul de frustrarea privind dobanzile mari practicate de banci la acordarea creditelor in EUR are ca efect un val de acuze la adresa bancilor ca practica marje de profit uriase, insa la o analiza mai amanuntita lucrurile nu stau deloc asa. De ce? In stabilirea nivelul dobanzilor in EUR intervine un factor foarte important; riscul de tara. Prima de risc perceputa de straini pentru a imprumuta companii romanesti a urcat spectaculos, aversiunea fata de pietele considerate riscante (categorie in care este inclusa si Romania) s-a intensificat in ultima perioada. Economia romaneasca poarta si povara unui dezechilibru extern (deficitul de cont curent si datoria externa) foarte mare. In aceste conditii, prima de risc perceputa pentru asigurarea datoriei statului roman a urcat foarte mult. Practic cand banii trec granita inspre Romania, aceste costuri se adauga peste dobanda de referinta (Euribor), iar costul final trebuie sa cuprinda si o marja de castig pentru creditor. Altfel zis oricine imprumuta bani catre Romania, nu face o astfel de afacere fara sa-si asigure riscul de tara, adica de faliment al tarii. O polita de asigurare, just in case
pentru ca acei bani se asigura contra falimentului. Altfel, dobanzile la creditele in euro pentru Afganistan ar sta la aproape acelasi nivel cu cele din CE. Iar la noi, momentan, riscul de tara are o cotatie CDS foarte mare. Dobanzile curente, la majoritatea bancilor, au o componenta EURIBOR + CDS-ul (riscul de tara) ca procent, si marja bancii. In marja bancii intra partial o serie de costuri precum cheltuieli generale, salariale, costuri provizionabile, etc. Asadar pretul de piata al unui credit in euro, in Romania poate fi determinat prin formula; (EURIBOR + CDS + marja de risc a bancii finantatoare de afara) / (Rezerva minima obligatorie care imobilizeaza importante surse financiare pentru banci) + marja de profit a bancii romanesti.
Multi ar fi surprinsi sa afle ca de fapt, marja de profit anuala a bancilor romanesti din dobanda este una foarte mica, chiar in conditiile in care bancilor romanesti ar trebui sa ii fie remunerat mai mult faptul ca riscurile la acordarea creditelor sunt tot mai mari de nerambursare, în condiţiile crizei economice. Astfel putem spune ca partea din profitul bancilor reprezentand marjele de dobanda este una redusa, insa un credit ajuta un agent economic sa se dezvolte si indirect sa faca afaceri mai mari cu banca ce se reflecta in venituri din comisioane, trezorerie, etc.
Astfel pentru banci a devenit mai ieftin sa atraga euro pe plan local de la populatie si agenti economici, decat sa se imprumute din afara, evitand astfel riscul de tara, de aici si ofensiva si ofertele avantajoase ale bancilor pentru depozitele in valuta , insa aceasta sursa este limitata si astfel trebuie sa se imprumute si din afara.
Frustrarea ca scaderea dobanzii la Banca Centrala Eurpeana nu se traduce neaparat in scaderea dobanzii practicate de banci are ca explicatia ca bancile nu se pot duce la BCE, direct, sa acceseze creditul, de fapt costul real al banilor fiind mult mai mare decat lasa BCE sa se inteleaga prin dobanda pe are o practica. Fara indoiala, dobanda redusa perceputa de BCE este un ajutor acordat cuiva, are rolul sau de parghie, dar destinatarul nu este si nici nu se doreste a fi utilizatorul final al banilor.
Criza si lipsa de lichidităţi au redus atât volumul, cât si termenele pe care băncile pot obţine resurse. În schimb, a crescut marja de risc ce se adaugă indicilor de dobândă, ca urmare a perspectivelor negative de rating ale ţării. Rata riscului de credit (CDS) în cazul României a ajuns la inceputul anului 2009 la 7.4%, la care se adaugă costurile cu rezerva minimă în valută, de 40% din pasive pe care băncile trebuie să o ţină la BNR, marja de profit a băncii si o marjă de risc.
Nivelul indicatorului EURIBOR 1M a coborat in aceasta perioada de la un varf de 5,4% pe an in octombrie, la sub 1% in prezent. Agentii economici care au credite de investitii pe termen lung in EUR au la dispozitie produse bancare care pot ingheta nivelul EURIBOR la acest nivel, in caz in care nivelul EURIBOR va creste agentul economic va plati rata si peste 5 ani de exemplu, la nivelul Euribor inghetat iar diferenta o va plati banca in locul sau.
Sintagma des folosita in utima vreme ca bancile sunt niste camatari, la o analiza mai complexa a mediului in care functioneaza, nu mai este asa fundamentata, si de aici se naste si o intrebare provocatoare ; Si-a imaginat cineva cum ar putea functiona o economie fara banci? Bancile nu sunt un rau necesar. Dimpotriva, ele indeplinesc indeplinesc o functie extrem de necesara, aceea de a prelua resursele financiare temporar disponibile in economie si de a le aloca acolo unde este temporar nevoie, increderea in sistemul bancar este un bun al tuturor, se poate spune ca este un bun de interes national si care priveste siguranta nationala.
Sica Ionut