De ce suntem nevoiţi să luăm măsuri sporite de austeritate. Aici trebuie să o spunem direct şi fără echivoc, datorită cheltuielilor fără acoperire cu salariile şi pensiile, începând cu 2007, şi mai ales datorită anului 2008, când aceste cheltuieli publice, cu salariile şi pensiile, au depăşit cu mult, cu foarte mult posibilităţile ţării. În al doilea rând, suntem nevoiţi să luăm în continuare măsuri de austeritate datorită crizei economice şi, în special, în urma ultimelor evoluţii care au avut loc inclusiv în Grecia. Aşa cum am spus, începând cu anul 2007, cel puţin, de la mijlocul lui, s-a rupt echilibrul între productivitate şi salarii în România. Cu alte cuvinte, am început să consumăm mai mult decât am produs şi, din acest punct de vedere, poate fi sugestivă şi o asemenea evoluţie a corelării productivităţii cu salariile şi pensiile din România. După cum puteţi observa (nn din graficul prezentat) din această evoluţie, productivitatea a mers în jos, salariile şi pensiile în sus, evident am ajuns la deficite structurale. Ce înseamnă asta? Că am consumat mai mult decât am produs, iar aceste exemple pe care vi le-am oferit pot fi demonstrate şi cu cifre foarte clare în privinţa cheltuielilor bugetare. De exemplu, în privinţa fondului de salarii, dacă, în 2004, fondul de salarii era 17,6 miliarde de lei, în 2005 a fost 21,4 miliarde de lei, în 2006 a fost 27,6 miliarde de lei, în 2007 a ajuns la 33,7 miliarde de lei, în 2008 la 45,6 miliarde de lei, iar în 2009 am încercat să plafonăm prin măsurile pe care le-am propus la aproximativ acelaşi nivel. Deci, de la 33,7 miliarde de lei în 2007, fond de salarii în sectorul public, la 45,6 miliarde lei în 2008, în condiţiile în care aţi văzut, productivitatea muncii nu a fost aceea care ar fi putut să susţină o asemenea creştere. La fel, în privinţa pensiilor, dacă în 2004 cheltuielile cu pensiile erau 15,78 miliarde, în 2005 au fost 17,24 miliarde, în 2006 - 18,04 miliarde, în 2007 - 22,66 miliarde de lei, în 2008 - 33,19 miliarde de lei, şi ca urmare a creşterilor cu pensiile din luna octombrie a anului 2008, în 2009 - 39,85 miliarde de lei, cu menţiunea că, în 2009, nu au fost majorate pensiile decât a fost situaţia pensiei sociale minime şi a indexării cu inflaţia a pensiilor. Repet, în 2007cheltuieli cu pensiile - 22,6 miliarde de lei, în 2008 - 33 miliarde lei, deci, de la 22,66 miliarde lei la 33,19 miliarde lei, creşteri, repet, exponenţiale, care, din nefericire, nu au avut acoperire în ceea ce a însemnat productivitatea muncii, în România. Plătim, în consecinţă, faptul că, în anul electoral 2008, s-au produs deficite structurale, adică deşi existau atunci bani, pe moment, deficitul s-a accentuat, pentru că acele creşteri de salarii şi pensii după aceea trebuiau aplicate în toţi anii care urmează, iar, mai mult decât atât, a venit criza economică, în economia românească, evident, nu avea posibilitatea să susţină în continuare această creştere în sectorul public, a salariilor şi a pensiilor care să nu aibă acoperire reală în productivitate.
În privinţa numărului de personal în sectorul public: 1.239.000 în 2005, 1.395.000 în 2008, o creştere de 162.000 de persoane, în martie 2010, sunt 1.360.000 de persoane, mai puţin cu aproximat 36.000, raportându-ne la decembrie 2008.
În anul 2009, în contextul crizei economice, am încercat să limităm efectele negative ale crizei economice şi să plafonăm aceste cheltuieli, aşa cum aţi văzut, care s-au făcut cu salariile. Dacă în anul 2009, nu am fi întreprins nicio măsură şi am fi lăsat să curgă toate măsurile pe care Guvernul anterior le-a luat, inclusiv, de exemplu dacă am fi lăsat majorarea cu 50% a salariilor profesorilor şi alte majorări care se propuseseră, am fi ajuns în 2009, la un deficit de 12%. Prin plafonarea cheltuielilor am reuşit să-l menţinem la 7,4% în anul 2009.
Primul Ministru - Emil Boc