Desfacerea căsătoriei (procedura divorţului)

Cererea de divorţ are un caracter strict personal aşa încât:
-ea nu poate fi introdusă decât de către soţi;
-moştenitorii soţului nu pot introduce acţiunea de divorţ şi nu pot continua acţiunea introdusă de autorul lor;
-creditorii soţului nu pot cere divorţul pe calea acţiunii oblice;
-procurorul nu poate în temeiul articolului 45 Cod de procedură Civilă, să introducă acţiunea de divorţ, dar el poate participa la dezbateri în orice fază a procesului.
 Soţul alienat sau debil mintal, nepus sub interdicţie, poate introduce acţiune de divorţ în momentele sale de luciditate.
 Cererea de divorţ, pe lângă elementele obligatorii ale unei cereri de chemare în judecataătrebuie să cuprindă şi unele precizări specifice acestei cereri:
-numele copiilor minori născuţi din căsătorie sau care se bucură de situaţia legală a copiilor născuţi din căsătorie;
-întrucât reclamantul nu poate obţine divorţul invocând propria sa culpă, el va trebui să arate, sprijinindu-se pe dovezi în ce constă vina pârâtului.
 La cerere se va adăuga un extract de căsătorie şi cate un extract de naştere al copiilor minori.
 Cererea de divorţ, împreună cu înscrisurile doveditoare, se prezintă personal de către reclamant preşedintelui judecătoriei.
 Prin chiar cererea de divorţ, soţul care a purtat în timpul căsătoriei numele de familie al celuilalt soţ, poate cere, motivat, ca şi după desfacerea căsătoriei să păstreze acel nume.
 Dacă soţii au copii minori, cererile accesorii cu privire la încredinţarea acestora şi la stabilirea contribuţiei fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare şi pregătire profesională a acestora, trebuie soluţionată odată cu cererea principală. Aceasta, chiar şi atunci când părţile n-au solicitat expres şi rezolvarea unor asemenea probleme.
 Cererea reconvenţională este obligatorie în procesul de divorţ atunci când pârâtul vrea să ceară desfacerea căsătoriei din vina reclamantului. Ea poate fi făcută cel mai tarziu până la prima zi de înfăţişare, în şedinţă publică, pentru faptele petrecute înainte de această dată. Pentru faptele petrecute după această dată, pârâtul va putea face cererea reconvenţională până la începerea dezbaterilor asupra fondului, în cererea reclamantului. Cererea reconvenţională se judecă împreună cu cererea reclamatului, neexistând posibilitatea disjungerii.
 Instanţa conpetentă să soluţioneze cererea de divorţ este judecătoria în circumscripţia căreia se află cel din urmă domiciliu comun al soţilor.
 Pentru stabilirea competenţei teritoriale a instanţei, prezintă importanţă domiciliul efectiv, real al soţilor, nu cel care ar rezulta din actele de identitate sau din evidenţele organelor de poliţie.
 Fireşte protagoniştii în procesul de divorţ sunt soţii, părţile procesului de despărţire. Cu privire la prezenţa soţilor în procesul de divorţ, pot fi avute în vedere următoarele ipoteze:
-dacă la termenul de judecată în primă instanţă lipseşte nejustificat reclamantul şi se înfăţişează numai pârâtul, potrivit articolului 616 Cod de Procedură Civilă, cererea va fi respinsă ca nejustificată;
-dacă lipseşte soţul pârât, cererea de divorţ se judecă potrivit regulilor dreptului comun, adică în lipsa părţii legal citată, chemată în judecată;
-când pârâtul a făcut cererea reconvenţională, dacă nu respectă regulile impuse reclamantului, adică prezenţa personală la termenul de judecată în primă instanţă, cererea reconvenţională se va respinge ca nejustificată;
-dacă la termenul de judecată, în primă instanţă, lipsesc ambele părţi, procesul se suspendă.
 Probele în procesul de divorţ au un regim juridic specific sub următoarele aspecte: unele probe neadmise în dreptul comun sunt totuşi admise în procesul de divorţ, anume posibilitatea audierii ca martori şi a rudelor şi afinilor până la gradul 3 inclusiv, cu excepţia descendenţilor.
 Hotărârea de divorţ prezintă particularităţi sub următoarele aspecte:
a).ea trebuie să statueze cu privire la vina soţului sau a soţilor, care determină desfacerea căsătoriei.
 Stabilirea culpei unuia dintre soţi sau a ambilor prezintă importanţă sub aspectul unora dintre efectele divorţului:
-când divorţul este pronunţat numai din vina unuia dintre soţi, acesta nu va beneficia de pensie de întreţinere, în condiţiile art. 41 Codul Familiei, decât timp de un an de la desfacerea căsătoriei. În cazul recăsătoriei soţului vinovat, în decursul acestui an, dreptul la întreţinere încetează;
-când se stabileşte culpa exclusivă a soţului reclamant, în lipsa unei cereri reconvenţionale, acţiunea de divorţ a acestuia va fi respinsă.
b). hotărârea prin care se pronunţă divorţul nu se va motiva, dacă ambele părţi solicită instanţei aceasta.
c). hotărârea de divorţ trebuie să arate cui se încredinţează copii spre creştere şi educare şi care este contribuţia fiecărui părinte la cheltuielile de creştere şi educare.
d). termenul de apel şi cel de recurs este de 30 de zile şi curge de la comunicarea hotărârii.
e). dacă în cursul procesului de divorţ unul dintre soţi a decedat, chiar atunci când cauza se afla în apel sau în recurs, instanţa va închide dosarul, căsătoria încetând prin deces.