DANA GRECU: "Iubesc oamenii care ştiu să mă urască fără să mă jignească."
Succesul? O noţiune care trezeşte oricui interesul şi curiozitatea, făcându-l să viseze la îndeplinirea celor mai profunde dorinţe. De ce? E simplu şi normal. Mulţi dintre noi ne imaginăm deja având succes în ceea ce ne dorim să obţinem. Te simţi altfel. Parcă zbori. Cum ar fi să şi reuşeşti? Cum ar fi ca ceea ce acum doar îţi imaginezi să şi devină realitate? De ce ar fi nevoie pentru ca acest lucru chiar să se întâmple? Ei bine, o să venim cu un exemplu demn de urmat. Dana Grecu. Dana Grecu a plecat din Piteşti şi a arătat Bucureştiului că hărnicia şi seriozitatea sunt calităţi rare, bune, pe care un jurnalist ar trebuie să le deţină. Acum, pe Dana Grecu o puteţi vedea la "Prima ediţie" alături de colegul ei, Radu Tudor. De luni până vineri, de la ora 17.00 la ora 19.00, la Antena3. Puteţi urmări o jurnalistă de succes, care a luptat mult. Aici, ne vorbeşte din... fiecare câte ceva. Din fiecare succes!
Toată lumea te cunoaşte dar aş vrea să îmi povesteşti cum a început totul. Începuturile carierei şi până în ziua de azi, în câteva rânduri...
Am început să lucrez încă din timpul facultăţii. Am făcut practica la ziarele importante din capitală. În vacanţe lucram la Curierul Zilei. În ultimul an de facultate am absolvit Şcoala BBC şi m-am îndrăgostit de televiziune.
Ce te-a determinat să te apuci de jurnalism?
Profesorii mei, de la Zinca Golescu, îmi spuneau: tu trebuie să te faci ziarist. Le-am ascultat sfatul. Am descoperit meseria asta din mers, fără greutate, firesc. În fapt, mi-am dorit să aflu. Sânt un om curios şi insistent. Obosesc foarte greu şi îmi place să muncesc. Am muncit multă vreme pe bani foarte puţini. Nu am muncit însă niciodată pentru bani. Şi nu mi-am stabilit niciodată ţeluri. Am o grijă: să fiu din ce în ce mai stăpână pe mine. Dar şi grija ca drumul meu să fie drept şi oamenii cu care lucrez să mă respecte pentru cum sânt, nu pentru ce sânt. Tot ce mi s-a întâmplat, ascensiunea, a venit pentru că au fost şi sânt oameni în jurul meu care cred că fac bine ce fac.
Cum este să fii Dana Grecu?
Sânt un om cu rele şi bune. Ca fiecare, am zile în care vreau să dorm mult şi să mă trezesc bătrână! Am însă şi clipe multe de bucurie maximă. Pentru ele, pentru clipele astea, merită să dorm puţin şi să rămân tânără.
Ce trebuie să facă un om pentru a putea atinge notorietatea de care dispui acum la Antena 3?
Nu trebuie să-şi dorească notorietate. Trebuie să-i placă meseria lui şi să fie un om serios.
Care este punctul tău sensibil din punct de vedere profesional?
Patima. Adică sunt situaţii în care se vede de partea cui sânt. Îmi place replica asta: nu am cunoscut trufia obiectivităţii. Cred că am citit undeva! Sânt oameni care mă critica pentru asta. Dar îmi asum.
Sunt forumuri cu subiecte care te vizează în mod direct pe tine. Le citeşti şi te aperi pe astfel de forumuri sau nu le dai importanţă?
Am încercat să mă uit pe ele. Mi s-a întâmplat o singură dată. De atunci mi-am propus să încerc să nu mă mai preocupe ce se spune şi se scrie despre mine. Iubesc oamenii care ştiu să mă urască fără să mă jignească.
După părerea ta, care este situaţia mass media în clipa aceasta?
Singurul lucru care mă deranjează în clipa asta este că jurnaliştii vorbesc prea mult unii despre alţii şi uită rostul pe care ar trebui să-l aibă într-o ţară plină de subiecte. Rivalitatea asta între trusturi, redacţii şi jurnalişti este păguboasă. Am văzut jurnalişti cu experienţă făcându-se albie de porci unii pe alţii de faţă cu oameni politici care radiau de satisfacţie. E, asta nu mi se pare în regulă.
Cu ce nu eşti de acord când e vorba de promovare ? (de exemplu... Monica &Columbeanu, Bahmuţeanu & Prigoană, Trădaţi în dragoste, telenovele, etc, etc... )
Tot ce se întâmplă pe piaţa media are o noimă. Acasă, cu telecomanda în mână, aleg şi eu ca tot omul. Asta este regula! Sita!
Ai semnat petiţia de pe site-ul ProTV, petiţia împotriva maltratării animalelor?
Nu am semnat. Asta nu înseamnă că nu sânt de acord cu protestul lor. Am făcut emisiuni despre legea care protejează animalele.
Ce te vezi făcând după televizune?
Nu mă văd!
Dacă nu ai fi fost jurnalist care ar fi fost meseria pe care ţi-ai fi ales-o?
Animatoare într-un club pentru bătrâni! (râde). Nu ştiu. Uite, mi-ar fi plăcut să fiu secretara lui Richard Quest de la CNN! Aş fi fost o secretară bună şi fidelă. E o intrebare jucăuşă!
În afară de televiziune ce ştii să faci cel mai bine?
Ştiu să iubesc!
Care sunt slăbiciunile tale?
Nu am slăbiciuni constante.
Ai un baiat... David şi o fetiţă, Maria. Cu ce te-au surprins?
David are 4 ani şi 9 luni şi Maria 1 an şi 2 luni. Sânt amândoi frumoşi şi deştepţi. E drept, la David am observat că este un copil foarte sensibil. Este mămos şi atent la stările mele. Mă cunoaşte. Avem o relaţie specială. David este singurul bărbat din viaţa mea care plânge când plâng eu!
Ai vrea să îi vezi pe David şi Maria făcând meseria ta?
David şi Maria vor face exact ce cred ei că e mai bine pentru ei. Sper să am destulă înţelepciune, să fiu un părinte care să-şi ajute copiii să se simtă bine în pielea lor.
Eşti împreună de 14 ani cu soţul tău. Multe femei din România şi, implicit, din Piteşti doresc să afle cum ai reuşit să fii fericită până acum. Sau mai bine zis cum de v-aţi găsit?
Eram la liceu iar el era student la Institutul militar. Am învăţat să iubim impreună! Sântem total diferiţi. Nu atât de egoişti încât să nu ţinem cont unul de dorinţele celuilalt. Mai avem un pic şi o să învăţăm să ne şi certăm perfect! Nu am niciun merit că Bogdan e al meu şi el niciun merit că sânt a lui. Pur şi simplu aşa a vrut Dumnezeu ca noi să fim împreună. E omul meu! E parte din mine.
În viaţa unui om există şi momente nefericite. Tu cum ai trecut peste ele?
Eu cred că nefericire există în fiecare, în doze mai mici sau mai mari, depinde de temperament dar şi de experienţele anterioare. Activăm nefericirea, mai mult sau mai puţin violent, în clipa în care sântem obosiţi să luptăm. În viaţa mea, întotdeauna a apărut lumina când eu credeam că o să mor întunecată. Probabil.... un înger electrician!
Sunt foarte multe comentarii care se învârt în jurul unor polemici foarte interesante. Eşti de părere că munca de jurnalist este muncă de bărbat sau muncă de femeie?
Eu cred că oricine poate face orice dacă îşi asumă riscurile. Eu, de exemplu, am încercat să fiu director de ziar, la Piteşti. La vremea aceea, omologii mei erau Smeoreanu, Golescu, Grigore. Nişte oameni, nişte nume. Nu mi-a ieşit, evident. Pentru că, sincer, nu simţeam că pot asta. Am reacţionat la primul impuls. Am acceptat postul din orgoliu. O prostie! Puteam să conduc o redacţie mică de televiziune, nu un ziar. Sunt lucruri total diferite. Mare lucru în viaţă să-ţi cunoşti lungul nasului.
Eşti frumoasă, plăcută şi carismatică. Însă, de cele mai multe ori, crainica este confundată cu o femeie foarte frumoasă care ştie să citească foarte frumos de pe prompter. Nu ţi-a fost teamă că o să fii catalogată greşit şi că toată munca de pe teren va fi în zadar?
Eu sânt un reporter bun care din când în când prezintă şi ştiri. Nu am complexul prompterului. Improvizez foarte des. Uneori, invitaţii de la "Prima Ediţie", care sânt în platou cu mine când prezint ştiri, în aşteptarea emisiunii, se miră că nu respect maşinăria din faţa mea.
În anul 2008 se va schimba ceva în viaţa Danei Grecu?
Vârsta. O să fac 33 de ani... în octombrie. E singurul lucru de care sânt sigură. În rest, loterie!
Ce le transmiţi studenţilor de la Jurnalism din Piteşti şi celorlalţi care vor să ajungă precum Dana Grecu?
Să îşi dorească să fie ei, să nu fie linguşitori, să se poată uita fără nicio teamă în ochii oricui! Să nu sfideze interlocutorul, ci să aibă siguranţă şi sinceritate!