Referitor la patrimoniul succesoral, testamentul poate conţine nu numai dispozitii pozitive - legate- , dar şi dispoziţii negative - exheredari ( dezmoşteniri) - prin care testatorul înlătură de la moştenire unul sau mai mulţi moştenitori legali, rude sau soţ supravieţuitor.
Dezmoştenirea sau exheredarea este dispoziţia de ultimă voinţă a testatorului prin care acesta înlătură de la moştenire unul sau mai mulţi moştenitori legali nerezervatari pot fi îndepărtaţi doar de la moştenirea cotitaţii disponibile a succesiunii, iar nu şi a rezervei care le revine în virtutea legii, chiar contrar voinţei defunctului.
În funcţie de anumite criterii , exheredarea poate fi de mai multe feluri. Astfel, după cum voinţa testatorului este manifestată direct sau indirect, exheredarea poate fi directă sau indirectă.
De asemenea, în raport de acelaşi criteriu, exheredarea poate fi şi cu titlu de sancţiune.
Exheredarea directă rezultă dintr-o declaraţie expresă de voinţă a testatorului prin care înlătură de la moştenire - în tot sau în parte- pe unul sau altul dintre moştenitorii săi legali.
Exheredarea indirectă rezultă din instituirea de legături asupra moştenirii fără a se menţiona expres exheredarea unuia sau altuia dintre moştenitorii legali. În limita legatelor lăsate de moştenitorii legali negratificaţi sunt înlăturaţi de la moştenirea testatorului.
Exheredarea sancţiune, numită şi clauza penală, este acea dispoziţie testamentară prin care testatorul prevede înlăturarea de la moştenire a acelor moştenitori care ar ataca testamentul sau dispoziţiile testamentare cu acţiune în justiţie.
O asemenea dispoziţie vizează, de regulă, pe moştenitorii legali care ar ataca testamentul ce cuprinde legate, dar poate fi îndreptată şi împotriva legatarului, de exemplu, împotriva legatarului universal care ar ataca dispoziţia testamentară prin care s-a prevăzut un legat cu titlu particular în favoarea unei alte persoane.
În principiu, exheredarea sancţiune este valabilă.
Validitatea exheredarii sancţiune are totuşi anumite limite:
a) ea nu poate aduce atingere drepturilor moştenitorilor rezervatari; chiar dacă au atacat în justiţie testamentul şi indiferent de rezultatul procesului, dreptul la rezervă rămâne neatins.
b) exheredarea sancţiune nu poate împiedica pe moştenitori să ceară constatatarea nulităţii dispoziţiilor testamentară contrare ordinii publice sau bunelor moravuri.
În toate cazurile, clauza de exheredare sancţiune trebuie să fie interpretată restrictiv. De exemplu, exheredarea nu va opera dacă moştenitorul legal sau legatarul solicită în justiţie numai interpretarea dispoziţiilor neclare, obscure ale testamentului sau dacă moştenitorul rezervatar solicită numai stabilirea patrimoniului succesoral şi a liberalităţilor pentru a vedea dacă prin donaţia şi legatele făcute de defunct s-a depăşit ori nu cotitatea disponibilă, aducând atingere rezervei legale.
După criteriul extinderii sale, exheredarea poate fi totală sau parţială.
Exheredarea totală duce la înlăturarea de la moştenire a tuturor moştenitorilor legali ai testatorului. Într-un asemenea caz, dacă prin testament nu a fost desemnată o persoană anume care să culeagă moştenirea, aceasta va reveni statului ca moştenire vacantă.
Exheredarea parţială este cea prin care se înlătură de la moştenire numai anumiţi erezi. Într-un asemenea caz, întrucât de dispoziţia de exheredare urmează să beneficieze erezii neînlăturaţi de la moştenire care culeg partea celor exheredaţi, are loc o instituire indirectă de legatari.