Insolvenţa poate fi "o gură de oxigen" prin care companiile câştigă timp pentru a se reorganiza, asumându-şi în acelaşi timp riscul unui faliment; în cazul în care nu este gestionată corect, insolvenţa duce la faliment.
Din păcate, în România, numărul cazurilor de reorganizare cu succes şi astfel evitare a falimentului este foarte mic, de 1.5%. Care sunt cauzele acestui procent mic! În primul rand reticenţa creditorilor de a sprijini activitatea debitorului, datorită pierderii încrederii în capacitatea acestuia de a-şi gestiona şi redresa afacerea. Apoi, dificultatea debitorilor de a obţine fonduri/credit odată ce şi-au declarat starea de insolvenţă, şi nu în ultimul rând, consider că o cauză a acestui procent mic este faptul că această procedură este publică. Aceasta conduce la crearea unei situaţii negative asupra companiei: firmei i se pune sintagma -" eşti în reorganizare" - ceea ce în opinia multor companii înseamnă faliment.
Legea insolvenţei prevede foarte multe avantaje pentru firmele care îşi declară strarea de insolvenţă, care folosite la timp, corect, şi cu bună credinţă, pot duce la salvarea afacerii. Astfel, dintre cele mai importante avantaje ale legii insolvenţei putem enumera;
- cererea debitorului se va judeca de urgenţă în camera de consiliu în termen de 5 zile.
- la data deschiderii insolvenţei se stopează creşterea pasivului şi se conservă activul societăţilor
- sunt aplicate măsurile de simplificare referitoare la taxarea inversă privind Taxa pe Valoare Adaugată (TVA). Firmele aflate în insolvenţă cumpără şi vând bunuri sau servicii fără TVA. Pentru operaţiunile supuse măsurilor de simplificare (taxare inversă) nu se face plata taxei între furnizor şi beneficiar.
Din acest motiv, aplicarea măsurilor de simplificare are un efect pozitiv în special asupra cumpărătorilor de bunuri sau a beneficiarilor de servicii care se aprovizionează de la o firmă aflată în insolvenţă şi care îşi economisesc disponibilităţile băneşti pe care le-ar fi blocat prin plata taxei daca s-ar fi cumpărat de la un alt un alt furnizor sau prestator care aplică un regim normal de taxare. Pentru facturile emise de către o firmă aflată în insolvenţă, beneficiariul nu va plăti taxa, doar va calcula taxa aferentă, pe care o evidenţiază atât ca taxă colectată, cât şi ca taxă deductibilă în decontul de taxă.
-odată cu deschiderea procedurii, se produce şi efectul stopării curgerii oricaror dobanzi, penalităţi sau daune interese pentru întârzierea în executarea obligaţiilor la creanţele negarantate, astfel încât aceste datorii «îngheaţă» în forma existentă la acel moment
-tot din momentul declarării insolvenţei, încetează orice procedură individuala de executare silită, ceea ce înseamnă că orice demers al unui creditor în sensul executării silite a debitorului este suspendat
- recuperarea oricăror creanţe ale debitorului faţă de terţe persoane, care se realizează fără plata taxelor de timbru
- furnizorii de servicii vitale (electricitate, gaz, apă, telefon,etc.) nu au dreptul, în perioada de observaţie şi reorganizare, să sisteze serviciile către averea debitorului consumator captiv
- încetarea anumitor contracte cu proceduri simplificate şi costuri minime
-posibilitatea redresării companiei printr-un plan de reorganizare
întocmit în conformitate cu dispoziţiile legii
Din păcate, avantajele procedurii de insolvenţă sunt folosite şi fără bună credinţă, de aici generând în economie unele probleme, printre care amintesc:
-evaziunea fiscală: este vorba despre companii care achiziţionează produse de la firme în insolvenţă (care vând fără TVA), şi le livrează către terţi, fără înregistrarea pe factură a taxării inverse a TVA.
-participă la prudenţa băncilor de a mai credita economia; mulţi dintre clienţii băncilor care ar mai avea şanse de redresare au ales să se declare în stare de insolvenţă în mod voluntar, iar băncile sunt nevoite să provizioneze creditele cu 100%, băncilor le imobilizează resurse finaciare şi le creşte percepţia faţă de risc în a mai credita agenţii economici.
În final aş menţiona totuşi o concluzie neplăcută: din expertiza companiilor intrate în insolvenţă, chiar dacă principala cauză a declanşării insolvenţei o constituie blocajele financiare generalizate, un mare rol cauzal îl deţin factori care au legătură cu managementul cu slabe competenţe în situaţii de criză, administrarea incorectă, uneori chiar frauduloasă a resurselor companiei, sau natura conjuncturală a unor afaceri nedezvoltate organic şi educaţia deţinătorilor firmelor care nu mai sunt dispuşi să îşi salveze firmele prin împrumutarea acestora cu banii deturnaţi din firmă în vremuri însorite.