Extracţia dentară este procedeul prin care se îndepărtează definitiv din cavitatea bucală un dinte cu probleme.
Medicul va indica extracţia în mai multe cazuri, printre care se numără:
-resturi de rădăcini ce nu se pot recupera prin tratament;
- dinţi mobili, afectaţi de parodontopatii;
-dinţi de lapte ce împiedică erupţia normală a celor definitivi;
-înghesuiri dentare severe;
-dinţi aflaţi în locul unde este fracturat osul (maxilar sau mandibula) şi care împiedică vindecarea corectă a acestuia;
- dinţi cu fracturi, nerecuperabili;
-dinţi supranumerari (aflaţi în plus pe arcadă, faţă de numărul normal de dinţi );
-molari de minte aflaţi în poziţii necorespunzatoare, etc.
Înainte de extracţie pacientul trebuie să răspundă câtorva întrebări din care medicul îşi va da seama dacă este momentul oportun pentru acest act chirurgical, ce fel de tehnică de extracţie utilizează sau ce tip de anestezic. Se întreabă , totodată, pacientul dacă se ştie alergic la anestezice ori la vreun medicament, în general. Este foarte important ca pacientul să fie sincer cu medical dentist pentru că ascunderea unor afecţiuni (hepatita, tbc, infarct miocardic, diabet etc.) poate duce la probleme grave postextracţionale.
Este indicat ca înaintea extracţiei pacientul să facă o radiogrfie a dintelui afectat, în special la dinţii cu mai multe rădăcini, pentru a vedea poziţia acestora, însă doar la cererea medicului stomatolog. Nu este deloc indicat ca pacienţii să abuzeze de aceste radiografii.
După ce medicul a făcut extracţia şi a curăţat alveola de eventualele resturi, pacientul va trebui să ţină strâns timp de 60 minute o compresă sterilă, care ajută la oprirea definitivă a sângerării. De asemenea, trebuie să fie atent şi să respecte indicaţiile date de medic:
- să nu mănânce foarte fierbinte în ziua respectivă;
- să nu bea lapte şi derivate din lapte 24 ore de la extracţie;
- să nu clătească puternic gura timp de 24 ore de la extracţie pentru a nu îndepărta cheagul de sânge care acoperă alveola;
-să evite alimentele tari şi masticaţia pe partea cu extracţia;
-să nu fumeze cel puţin în ziua respectivă
Din ziua următoare pacientul îşi va relua igiena obişnuită , evitând să rănească cu periuţa gingia sensibilă . De asemenea trebuie să evite să clătească gura puternic timp de 3-4 zile.
În unele situaţii medicul face şi o sutură a plagii, iar pacientul este chemat peste o săptămâna pentru a-i fii îndepărtate firele.
Pentru a diminua durerea la locul extracţiei şi tumefacţia în zonă, medical va recomanda pacientului un antiinflamator. Nu este necesar antibiotic, decât în cazuri speciale, şi doar anumite tipuri de antibiotice.
De regulă pot exista dureri în locul unde s-a făcut anestezia, dar acestea dispar rapid, în cel mult 48 ore sau dureri la nivelul alveolei, care se remit după 3-7 zile, dacă nu se suprapune o infecţie.