În scopul evitării abuzurilor angajatorilor, a asigurării stabilităţii în muncă a salariaţilor şi a respectării drepturilor acestora la apărare, Codul Muncii dispune în mod expres interzicerea concedierii în anumite situaţii, expers menţionate:
Pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenenţa naţională, rasă, culoare, etnie, religie, opţiune politică, origine socială, handicap, situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţa sau activitate sindicală;
Pentru exercitatea dreptului la grevă şi a drepturilor sindicale;
În legatură cu cel de-al doilea caz, participarea la grevă este interzisă numai în condiţiile în care acest drept se exercită în condiţii de legalitate.
De asemenea, conform Codului Muncii, concedierea nu poate fi dispusă:
Pe durata incapacităţii temporare de muncă - stabilită prin certificat medical, conform legii;
pe durata concediului pentru carantină;
pe durata în care femeia salariată este gravidă, în măsura în care angajatorul a luat cunoştinţă de acest fapt anterior emiterii deciziei de concediere;
pe durata concediului de maternitate;
pe durata concediului pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani;
pe durata concediului pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau, în cazul copilului cu handicap, pentru afecţiuni intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani;
pe durata îndeplinirii serviciului militar;
pe durata exercitării unei funcţii eligibile într-un organism sindical, cu excepţia situaţiei în care concedierea este dispusă pentru o abatere disciplinară gravă sau pentru abateri disciplinare repetate, săvârşite de către acel salariat;
pe durata efectuării concediului de odihnă.
Este practic vorba despre faptul că nu se poate dispune concedierea în acele situaţii în care contractul individual de muncă este suspendat de drept sau la iniţiativa angajatorului.
Totuşi, în cazul reorganizării judiciare sau a falimentului angajatorului - prin excepţie menţionată expres - înţelege să nu aplice interdicţia concedierii.
Este o excepţie firească, având în vedere că reorganizarea judiciară, cu atât mai mult falimentul, sunt împrejurări obiective care presupun desfiinţarea unor posturi, sau chiar dispariţia angajatorului. În asemenea împrejurări, contractul de muncă nu mai poate fi menţinut.