Congresul de săptămâna trecută de lansare al candidatului PSD la prezidenţiale, Mircea Geoană a reunit într-un hangar de avioane la Romaero Băneasa circa 12000 de membri PSD din toată ţara. O delegaţie importantă de circa 600 de argeseni a fost prezentă la Congres.
Pentru că a coincis cu prima zi de opoziţie a PSD, Congresul i-a oferit lui Geoană ocazia să-l atace fără oprelişti pe cel plasat, în acest moment, înaintea sa în sondajele de opinie, preşedintele Traian Băsescu. De altfel, întregul său discurs s-a axat pe persoana şefului statului. Eliberat de împărţirea răspunderii guvernării, liderul PSD a decretat: "Criză, numele tău este Băsescu!". Mulţimea l-a aclamat continuu, fluturând steagurile şi agitând pancardele. "Pentru ţară şi pentru România, Traian Băsescu este o năpastă. Pentru ţară, Traian Băsescu este un pericol. Mai sunt cincizeci de zile şi scăpăm ţara de el. Noi trebuie să îl oprim, noi trebuie să îl oprim", a spus Geoană. După altă rundă de aplauze şi urale, el a continuat cu aceeaşi temă: "Mai sunt cincizeci de zile şi România va scăpa de acest regim blestemat. Au mai rămas cincizeci de zile în care vor fi presiuni, diversiuni, adversarul nostru va apela la şantaj şi intimidare, pentru că asta ştiu ei să facă cel mai bine. Este în stare să sacrifice totul, pentru a se agăţa de putere. Vrea să fure alegerile. Noi trebuie să îl oprim. Acestui om nu-i pasă de nimeni şi de nimic. Mai sunt cincizeci de zile şi scăpăm de el".
Unul dintre cei mai aplaudaţi lideri la Congresul de la Romaero a fost preşedintele de oanoare al PSD, Ion Iliescu. Probabil că discursul lui Iliescu a fost cel mai important moment al Congresului pentru că acesta a limpezit practic apele în PSD şi a risipit toate zvonurile cu privire la o eventuală preferinţă copilul rătăcit al PSD, Sorin Oprescu. Ion Iliescu a declarat că îl susţine fără rezerve pe Mircea Geoană, deşi nu este ... perfect: "Mă întreabă lumea de ce îl sprijin eu pe Mircea Geoană. Substratul întrebării îl înţelegeţi cu toţii. Le răspund lor şi vă răspund şi dvs.: Dacă ar fi să judec instinctual, aş avea motive să-mi exprim reticenţa şi toţi înţelegeţi de ce. Dar am acumulat o experienţă de viaţă suficient de mare, o viaţă în care am gustat de toate: şi bucurii şi satisfacţii şi dezamăgiri, deseori provocate de unii pe care i-am sprijinit. Dar, dincolo de aceste lucruri, eu nu judec cu inima, cu sentimentele, eu judec cu raţiunea, am învăţat în viaţă un lucru esenţial: în politică şi in viaţa de stat trebuie să ai forţa să treci peste resentimente, să pui pe prim-plan raţiunea, interesul ţării. Asta fac şi azi"