Recent a trecut de Senat (care nu e însă camera decizională) prin aprobare mult discutată Legea Falimentului Personal. Se pare că ea s-a împotmolit însă la următoarea etapă, Camera deputaţilor, camera decizională, unde Comisia pentru Politică Economică, Reforma şi Privatizare a respins proiectu de lege spre satisfacţia băncilor comerciale. Totuşi adoptarea aceastei legi este cerută insistent de către Comisia Europeană, România şi Bulgaria fiind practic singurele ţări din cadrul UE care nu au reglementată situaţia insolvenţei persoanelor particulare. Mai nou se pare că o prevedere privind adoptarea legii este inclusă şi în renumita şi mult-discutată în ultimele zile Scrisoare de Intenţie către FMI, ca o condiţie a Fondului pentru eliberarea viitoarei tranşe din împrumut. Termenul se pare că ar fi luna iunie, dacă totul merge normal, adică spre toamnă, ştiind cât de normal merg lucrurile la noi, în orice caz nu mai târziu de sfârşitul anului.
Dar ce prevede această lege şi de ce este ea atât de controversată şi contestată, mai ales de către instituţiile bancare din România?
Principala modificare adusă de această lege este posibilitatea oferită celor care au datorii, indiferent dacă sunt la bănci sau la alţi creditori, să solicite un plan de reeşalonare a acestora (reorganizare judiciară) pe o perioadă de până la 5 ani. Procedura poate fi declanşată fie de către debitor (cel care a făcut împrumutul ), cât şi de creditor( banca de exemplu) printr-o simplă cerere adresată Tribunalului prin care solicită declanşarea procedurii de insolvenţă.
Legea are de asemeanea nişte prevederi menite să protejeze pe cel care intră în insolvenţă astfel:
- în momentul depunerii cererii de insolvenţă personală, niciunul dintre creditori, fie ei bănci, societăţi de leasing, utilităţi etc. nu va mai putea percepe penalităţi de întârziere, recalculări sau alte comisioane la creanţele înregistrate de debitor.
- debitorul de bună credinţă care, fie prin plan, fie prin plata anticipată, a acoperit un minimum de 75% din valoarea totală a creanţelor acceptate în lista creditorilor, va beneficia de închiderea anticipată a procedurii şi de ştergerea din toate registrele de publicitate şi evidenţele publice a consecinţelor juridice ale insolvenţei. Practic nu se mai plăteşte restul de 25% din datorie.
- băncile nu vor mai avea posibilitatea de a bloca integral conturile datornicilor şi vor fi obligate să-i lase lunar persoanei respective o sumă care să-i asigure un trai decent (30 % din venit) restul mergând la plata datoriilor.
Cu alte cuvinte, dacă avem un împrumut şi am achitat cel puţin 75% din el, sau achităm în cadrul planului de reorganizări, scăpăm de restul de 25 %, ce nu vor mai trebui rambursaţi. Aceasta este una din pricipalele critici din partea băncilor cu privire la lege. Practic o serie întreagă de persoane care au luat credite de la banci vor declanşa procedura insolvenţei când au achitat 75 % din creditul respectiv, băncile înregistrând pierderi masive. Totuşi vestea nu este chiar aşa de bună pentru debitorii băncilor, pentru că acestea, pentru a-şi acoperi aceste eventuale pierderi vor creşte dobânzile la creditele noi sau în sold, vor fi obligate să majoreze provizioanele şi vor limita şi mai mult creditarea prin norme mult mai stricte de acordare a creditelor. Practic va fi mult mai greu să te califici pentru un credit bancar, iar dacă ai deja unul, banca este posibil să îţi perceapă un comision suplimentar sau o dobândă majorată pentru a acoperi situaţia în care te decizi să te declari în insolvenţă.
Deja din primele calcule făcute de către bănci doar pe baza volumului creditelor neperformante existente, acum va fi necesar un capital suplimentar de 10% pentru a acoperi cererile de insolvenţă personală posibil a fi depuse. Asta considerând că de această lege nu vor încerca să profite şi cei care încă îşi plătesc ratele şi nu figurează la categoria credite neperformante.
În plus, procedura falimentului personal este una destul de dureroasă psihologic pentru multe persoane, deoarece după declanşarea ei va trebui conceput un plan de redresare, singur sau împreună cu specialişti, prin care se va motiva declanşarea procedurii şi se vor propune măsuri de îmbunătăţire a situaţiei. Acest plan va trebui acceptat de către un magistrat.
Practic se face o reeşalonare a datoriei existente către bancă şi în nici un caz nu se scuteşte de la plată respectiva persoană.
Sunt extrem de multe prsoane care au îndarat fără măsură şi care vor ajunge într-un final în situaţia declarării insolvenţei personale. Practic, va veni cineva străin care le va reorganiza viaţa, le va spune cât să cheltuie, cum să cheltuie şi nu vor mai dispune decât de o mică parte din veniturile proprii. De asemenea nu vei putea ascunde banii munciţi "la negru", decât sub ameninţarea închisorii, aceasta fiind de fapt şi unul din scopurile urmărite de prezenta lege: combaterea economiei subterane şi a muncii la negru.
În cazul în care, în urma declanşării procedurii de insolvenţă persoana nu va reuşi să respecta planul de reeşalonare, atunci va fi declarat falimentul personal şi bunurile datornicului vor fi scoase la vânzare în termen de 5 luni pentru acoperirea datoriilor. Şi în acest caz, se instituie o protecţie a persoanei fizice, permiţând celor rămaşi fără venit să rămână în locuinţă timp de maxim 2 ani şi să îşi asigure cu prioritate traiul pe perioada de 1 an din ce se încasează din vânzarea bunurilor.
În cazul în care falimentul este declanşat fraudulos sau cu intenţie pentru a se profita de prevederile de mai sus ale legii, judecătorul poate dispune, de exemplu, anularea tranzacţiilor de vânzare a unor active efectuate pe o perioadă de maxim 3 ani înainte de declararea insolvenţei precum şi interdicţia de a mai accesa un credit bancar pe o perioadă de 7 ani.
Bineînţeles că băncile sunt împotriva acestor prevederi din cauza aspectelor expuse mai sus şi au făcut deja lobby în Camera Deputaţilor (unde în treacăt fie spus peste 80 % din deputaţi au credite la bănci) pentru blocarea acesteia şi rediscutarea anumitor articole.
Oricum această lege va avea efecte pe termen lung, nu imediat, şi va afecta nu numai sectorul bancar, ci şi societatea per ansamblu. Să nu uităm că legea prevede orice fel de datorie pe care persoana fizică o are, inclus cele la cămătari, de exemplu. Din anumite puncte de vedere şi această "industrie bancară" paralelă a cămătăriei va avea mult mai mult de suferit decât sectorul bancar prin intrarea în vigoare a prezentei legi.