Locul de muncă în viaţa unui om este foarte important, pentru că reprezintă sursa de venit a unei familii. De cele mai multe ori oamenii de nevoie lucrează şi în locuri neadecvate din toate punctele de vedere, nu sunt respectaţi de angajatori, nu sunt plătiţi aşa cum ar trebui, nu au condiţii sanitare de lucru şi lista continuă.
Fiind un domeniu foarte important pentru societatea noastă noi am discutat cu dl. Inspector Şef Cristian Soare.
Ce nereguli s-au constatat la controalele efectuate la societăţile comerciale de către inspectorii de muncă:
In domeniul relaţiilor de muncă :
-primirea la muncă a persoanelor fără încheierea în formă scrisă a unui contract individual de muncă (munca la negru);
-nerespectarea prevederilor legale privind acordarea repausului săpămânal;
-nerespectarea prevederilor privind munca suplimentară;
-nedepunerea în termen legal a contractelor individuale de muncă;
-nedepunerea îb termen legal a actelor privind încheierea, executarea, modificarea şi încetarea contractelor individuale de muncă.
În domeniul securităţii şi sănătăţii de muncă
-neefectuarea instructajului de securitate şi sănătate în muncă la angajare;
-neefectuarea controalelor medicale periodice la întreg personalul;
-nedesemnarea unei persoane cu răspundere în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
-lipsa materialelor informative;
-lipsa planului de securitate şi sănătate.
Înstituţia pe care o reprezint asigură controlul îndeplinirii obligaţiilor legale de către angajator în domeniul relaţiilor de muncă şi ale securităţii şi sănătăţii în muncă.
Astfel, în situaţia în care inspectorii de muncă constată anumite nereguli, vor dispune măsuri pentru remedierea acestora, iar refuzul angajatorului de a duce la îndeplinire măsura dispusă de inspectorul de muncă, la termenul stabilit de acesta, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 3000lei la 10000 lei (art. 21, Lg. 108/1999 pentru înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii, cu modificările li completările ulterioare).
Legislaţia muncii, cu cine ţine mai mult, cu angajatul sau cu angajatorul?
Legislaţia muncii se aplică în mod unitar atât angajaţilor cât şi angajatorilor. Numai prin semnarea şi înregistrarea la ITM Argeş a unui contract individual de muncă se stabilesc o serie de drepturi şi obligaţii între angajat şi angajator care sunt recunoscute şi protejate de lege.
Potrivit definiţiei date de art. 10 din Codul muncii, Constractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu.
Salariaţii nu pott renunţa la drepturile care le sunt recunoscute prin lege, iar orice tranzacţie prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
Calitatea de angajat şi angajator conferă anumite drepturi şi obligaţii, acestea fiind menţionate în Codul muncii sau în alte legi specifice.
Dintre principalele drepturi şi obligaţii ale salariaţilor menţionăm:
-dreptul la salarizare pentru munca depusă;
-dreptul la concediu de odihnă anual;
-dreptul la securitate şi sănătate în muncă;
-dreptul de a participa la negociere colectivă sau individuală;
-obligaţia de a realiza norma de muncă, după cât, de a îndeplini atribuţiile ce îi revin conform fişei postului;
-obligaţia de a respecta disciplina muncii;
-obligaţia de a respecta regulamentul intern;
-obligaţia de a respecta măsurile de securitate şi sănătate în unitate;
-obligaţia de a respecta secretul de serviciu.
Dintre principalele drepturi şi obligaţii ale angajatorului menţionăm:
-să stabilească organizarea şi funcţionarea unităţii;
-să dea dispoziţii cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalităţii lor;
-să informeze salariaţii asupra condiţiilor de muncă şi asupra elementelor care privesc desfăşurarea relaţiilor de muncă;
-să acorde salariatului drepturile care decurg din lege.
În consecinţă, legislaţia nu favorizează nici angajatorul nici angajatul deoarece cuprinde drepturi şi obligaţii pentru ambele categorii.
Spuneţi-ne câteva cazuri de nerespectare a legislaţiei şi sancţiunile care au fost aplicate.
Exemple de sancţiuni aplicate şi valoarea amenzilor care se aplică:
-primirea la muncă a persoanelor fără încheierea în formă scrisă a unui contract individual de muncă (munca la negru), -de la 1500lei la 2000 lei pentru fiecare persoană identificată, fără a depăşi valoarea cumulată de 100000lei;
-nerespectarea prevederilor legale privind acordarea repausului săptămânal- de la 1500 lei la 3000 lei;
-nerespectarea prevederilor privind munca suplimentară- de l 1500lei la 3000 lei;
-nedepunerea în termen legal a contractelor individuale de muncă de la 3000lei la 6000 lei;
- nedepunerea în termen legal a actelor privind încheierea, executarea, modificarea şi încetarea contractelor individuale de muncă- de la 3000 lei la 6000 lei.
În domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
-neefectuarea instructajului de securitate şi sănpătate în muncă la angajare de la 4000lei la 8000lei;
-neefectuarea controalelor medicaleperiodice la întreg personalul de la 4000lei la 8000 lei;
-nedesemnarea unei persoane cu răspundere în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă de la 3500lei la 7000lei;
-lipsa materialelor informative- de la 2000 lei la 4000lei;
- lipsa planului de securitate şi săntate de la 5000lei la 10000lei.
Comparaţie între contractul colectiv de muncă şi contractul individual de muncă
Potrivit prevederilor Codului muncii, contractele colective de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contracte colective de muncă încheiate la nivel superior.
Contractele individuale de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă.
Exemple
1. Potrivit prevederilor Codului muncii, durata minimă a concediului de odihnă anual este de 20 de zile, dar salariatul beneficiază de minim 21 de zile deoarece se aplică prevederile CCM unic la nivel naţional.
2. Potrivit prevederilor Codului muncii, salariatul de noapte beneficiază de un spor la salariu de minim 15% din salariul de bază pentru fiecare oră de muncă de noapte prestată, însă practic procedura care se aplică este de 25% conform CCM.
3. În cazul concedierii, salariatul beneficiază de un preaviz de 20 de zile lucrătoare, nu de 15 cum prevede Codul muncii.
4. Sporul pentru munca suplimentară nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază chiar dacă în Codul muncii procentul menţionat este de 75%.