Motto: Litigiul tradiţional poate fi o greşeală care trebuie corectată ... Pentru unele dispute, procesul va fi singura modalitate dar pentru altele nu ... Sistemul nostru este prea costisitor, prea dureros, prea distructiv, prea ineficient pentru oameni cu adevărat civilizaţi
Chief Justice Warren E. Burger,
(Ret) U.S. Supreme Court of Justice
Medierea poate fi definită astfel: asistenţa şi sprijinul pe care un terţ neutru le acordă părţilor unei dispute cu scopul de a le ajuta să ajungă la o întelegere reciproc acceptabilă.
SCURTE CONSIDERAŢII ISTORICE
Deşi aparent de dată recentă, instituţia medierii îsi are izvorul înca înainte de cucerirea Angliei de către normanzi. Astfel, în acele timpuri exista o "procedură", numită "the thing", în care una sau mai multe persoane discutau cu părţile în litigiu şi încercau "să le bage minţile în cap".
Normanzii au înlocuit acesastă procedură, introducând judecătorii. Existau două modalităţi de soluţionare a litigiilor: bătălia între câte un luptator angajat de fiecare parte sau procesul în faţa noilor judecători. Cum aplicarea legii era imprevizibilă în acele timpuri, se pare că ambele variante includeau o doză mare de risc şi depindeau în prea mare măsură de noroc.
Oamenii de afaceri doresc ca deciziile lor să poată fi cât mai puţin riscante cu putinţă şi de aceea au inventat un sistem special, Lex Mercatoria, în care au introdus soluţii alternative de rezolvare a disputelor. Au apărut astfel arbitrajul şi folosirea unor jurii private.
Faţă de Evul Mediu se poate spune că multe lucruri au devenit mai rapide şi mai simple. Din păcate, în cazul sistemului juridic acest lucru nu este adevărat. Litigiile necesită din ce în ce mai mult timp şi sunt din ce în ce mai costisitoare.
Iată de ce arbitrajul a continuat să fie o modalitate extrem de populară de soluţionare a litigiilor în lumea Occidentală.
În acelaşi timp, vechea mediere a evoluat. Dacă iniţial părţile îsi strigau tot timpul, una în faţa celeilalte, punctele de vedere, dacă mediatorii îsi exprimau propriile opinii, iar medierea se făcea în public, astăzi s-a descoperit că există metode de lucru ce funcţionează mai bine. Astfel, după ce părţile îsi exprimă punctele de vedere într-o şedinţă comună, sunt despărţite, mediatorul vorbind cu fiecare în parte. S-a constatat că este mult mai eficient ca mediatorul să nu-şi exprime opiniile cu privire la dispută şi că este mult mai util ca medierea să fie confidenţială, departe de ochii lumii.
DESFĂŞURAREA MEDIERII
1. Prima sesiune comună
În această sesiune, mediatorul se prezintă şi prezintă instituţia medierii. Părţile îsi vor expune, pe rând, punctele de vedere şi pretenţiile.
2. Sesiunile separate
Mediatorul vorbeşte separat cu fiecare parte, o ajută să-şi reanalizeze cazul şi nevoile şi comunică informaţiile şi ofertele pe care părţile doresc să şi le transmită.
3. A doua sesiune comună
Părţile lucrează în comun la realizarea întelegerii (tranzacţiei). Această sesiune are, de regulă, loc numai după ce părţile au căzut de acord asupra termenilor împăcării.
CAZURILE ÎN CARE MEDIEREA POATE AJUTA
Există mai multe cazuri în care medierea este recomandabilă:
1. Când negocierile sunt într-un impas - de regulă, acest lucru se întâmpla atunci când una dintre părţi devine iraţională, când nu şi-a evaluat corect poziţia sau când apare o recaţie de respingere între personalităţile părţilor. În această situaţie, medierea aduce o raţionalizare a negocierilor şi temperează emoţiile.
2. Când litigiul este prea costisitor - medierea este extrem de utilă deoarece reduce riscurile, cheltuielile şi timpul necesar soluţionării, ceea ce va reduce şi pretenţiile părţilor.
3. Când timpul presează părţile - medierea ajută la evitarea reactualizării pretenţiilor, precum şi la îndelungata lipsă de folosinţă a banilor.
4. Când partea care solicită medierea consideră că are ceva de câştigat, ceea ce presupune că are şanse bune să câştige un eventual proces. O acţiune vădit neîntemeiată cu greu poate constitui o bază pentru o mediere reuşită.
DATE DESPRE MEDIERE
a) Medierea funcţionează
Statistici americane arată că 83% din medieri au succes, dintre care: dispute contractuale - 87%, datorii neachitate - 87%, pretenţii legate de accidente de circulaţie - 85%, alte pretenţii legate de accidentări - 77%, etc.. Se pare că stadiul procesual al disputei supuse medierii nu influenţează şansele de reuşită.
Medierile obligatorii au cu 8-10% mai puţine reuşite decât cele voluntare, ajungând undeva la 75%.
b) Calitatea mediatorului nu influenţează semnificativ rezultatul medierii
În cazul de mai sus, mediatorii privaţi au raportat 85% reuşite, în vreme ce media este de 83%.
c) Calitatea mediatorului influenţează gradul de mulţumire al părţilor
În Houston, 36% dintre mediatori au raportat o rată a reuşitelor în ceea ce priveşte mulţumirea părţilor mai mare de 85%, 37% au raportat reuşite între 75% şi 85%, 16% au raportat reuşite între 50-75% şi 6% o rată a reuşitelor între 0 şi 50%.
d) Medierea facilitează negocierea şi nu judecă speţa
Medierea funcţionează numai când părţile sunt capabile să negocieze. Stările în care emoţiile părţilor înfrâng raţiunea conduc la eşecul medierii.
e) Medierea permite părţilor să-şi identifice poziţiile
Evident, părţile nu sunt obligate să-şi dezvăluie una alteia secretele, iar mediatorul are obligaţia să păstreze confidenţialitatea asupra informaţiilor care îi sunt prezentate drept secrete.
Statistic, 5% din medierile nereuşite sunt urmate de împacarea separată a părţilor, împacare datorată faptului că ele şi-au conştientizat mai bine poziţiile, interesele şi nevoile în urma medierii.
Există trei condiţii pentru succesul unei medieri:
1. Cel puţin una dintre părţi să dorească să stingă litigiul fără a ajunge la judecată;
2. Părţile să fie capabile să accepte un compromis, nu să evite să-şi asume responsabilitatea;
3. Scopul părţilor trebuie să fie soluţionarea eficientă din punct de vedere material, al timpului consumat, etc. şi/sau salvarea relaţiilor cu cealaltă parte.
MEDIEREA ESTE NEUTRĂ, PRIVATĂ ŞI CONFIDENŢIALĂ!
AVANTAJELE MEDIERII
1. Mult mai rapidă decât un proces sau un arbitraj (în cazul softului un proces de câţiva ani este inutil deoarece softul nu va mai fi pe piaţă la sfârşitul litigiului);
2. Evită riscul de a pierde sau de a nu câştiga suficient într-un proces/arbitraj (întelegerea este rezultatul voinţei exclusive a părţilor, deci dacă medierea are succes fiecare parte s-a declarat mulţumită cu ce a obţinut prin raportare la alternative);
3. Mult mai puţin costisitoare (fără taxe de timbru, onorarii de expert, etc.);
4. Ajută părţile să evite stresul cauzat de proces (medierea are loc într-un mediu relaxat, într-un timp scurt, părţile sunt cele care decid şi dacă medierea reuşeşte, nimeni nu pierde);
5. Oferă soluţii bazate pe flexibilitate şi imaginaţie (spre deosebire de judecători care trebuie să aplice legea, mediatorul poate ajuta părţile să dezvolte soluţii deosebite de stingere a disputei);
6. Oferă posibilitatea ca după stingerea disputei părţile să continue eventualele relaţii avute anterior (deoarece ambele părţi sunt mulţumite de ceea ce au obţinut).