Deşi este un început de nou an, mai precis 2009, sistemul de muncă temporară este încă privit cu suspiciune şi rezervare, atât de către o parte din societăţile comerciale naţionale, dar mai ales de către potenţialii viitori angajaţi, care nu înţeleg încă pe deplin mecanismele care pun în mişcare acest sistem, şi cu atât mai puţin conceptul. Deşi este perfect legală (este reglementată prin Titlul II, Cap. 7, art. 87-100 din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii), munca prin agent de muncă temporară este văzută ca pe ceva de care ar trebui să ne ferim. În mod surprinzător, mai bine preferăm să lucrăm la negru decât cu contract determinat, iar dacă mai încercăm să explicăm şi că, de fapt, nu este doar contract de muncă determinat, ci contract de muncă temporară, deja am creat o barieră de netrecut pentru majoritatea dintre componenţii pieţei forţei de muncă. Spre surprinderea multor consultanţi în domeniu, acest fenomen de reticenţă este prezent inclusiv în clasa tânără de pe piaţa muncii, care, încă mai are impresia că dacă îşi obţine un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, nimeni nu va putea nicicând să îi zdruncine siguranţa biroului cald de la locul de muncă. Nimic mai neadevărat! Şi trebuie să recunoaştem că o asemenea gândire nu poate să însemne decât o dulce plafonare profesională, căci numai celor care fug de competiţie şi de provocări în viaţa profesională le poate fi frică de a încerca şi altceva. Este perfect adevărat, însă, şi reversul medaliei, cum că nu pot fi numai avantaje, dar, în esenţă, orice lucru are şi avantaje şi dezavantaje. Poate că în ceea ce îi priveşte pe cei de vârstă medie şi peste medie este de înţeles atitudinea de reticenţă în faţa unui asemenea sistem, deşi, trebuie să recunosc, că am avut plăcuta surpriză de a îi vedea mult mai receptivi şi flexibili. Este adevărat că poate nu înţeleg acest sistem întru-totul, ci este foarte probabil să fie mânaţi doar de dorinţa de a avea un serviciu şi un venit, indiferent de modalitatea contractuală. Atât timp cât carnetul de muncă este înscris şi vechimea le merge, nu mai dau o mare importanţă acestui fenomen şi poate nici nu îl înţeleg în totalitate. La polul opus mai sunt şi cei din aceeaşi categorie care au interacţionat cu acest sistem în companiile multinaţionale şi atunci le este foarte clar totul, atât din punctul de vedere al procedurilor, cât şi din cel ce priveşte siguranţa legalităţii lui, iar în zona judeţului nostru cu atât mai mult, poate datorită şi investitorilor francezi (în aceasta zonă a lumii, şi nu numai, acest fenomen este foarte răspândit şi privit ca oricare alt raport legal de muncă).
În urmă cu câţiva ani experţii în domeniu remarcau faptul că munca temporară a devenit una dintre cele mai uzuale forme de utilizare a forţei de muncă în plan mondial. Şi aşa a fost şi încă mai este. Şi cam orice tip de companie se poate presta unui asemenea serviciu într-un anumit moment al activităţii sale. Fie că este vorba despre o companie care nu are sediu pe teritoriul unei anumite ţări unde doreşte să angajeze personal, fie că este vorba de un vârf de producţie, fie că este vorba pur şi simplu de un proiect sau efectiv de dorinţa unei companii de a apela la acest sistem de contractare a forţei de muncă, sistemul de muncă temporară se regăseşte la orice nivel de pregătire profesională. Deşi majoritatea candidaţilor de pe piaţa forţei de muncă văd munca temporară ca pe ceva din care doar companiile utilizatoare pot avea beneficii, nu este deloc aşa. Avantaje sunt pentru toate cele trei părţi implicate în acest proces, angajator (agenţia de muncă temporară), angajat (candidat) şi utilizator (compania sub-contractantă de astfel de servicii).
Printre avantajele pe care le prezintă sistemul muncii temporare pentru companii se regăsesc:
- eliminarea activităţilor şi costurilor legate de căutare, identificare şi selecţie, aceste activităţi trecând în sarcina companiei de muncă temporară;
- minimizarea duratei procesului de recrutare, conform specificului de post, pentru a avea omul potrivit la locul potrivit;
- promptitudine în ceea ce priveşte exigenţele privind flexibilitatea şi adaptarea acestui sistem la solicitările clientului şi nu numai;
- transformarea costului muncii - din cost fix în cost variabil;
- externalizarea pachetului integral de servicii de administrare a personalului temporar (formare, dosar medical, dosar personal, întocmire forme legale, evaluare, salarizare etc.).
In ceea ce priveşte avantajele muncii temporare pentru candidaţi, enumerăm:
- posibilitatea de a găsi mai uşor de lucru şi de a îşi înmulţi şansele de reuşită într-un anumit domeniu;
- formarea pe o anumită meserie, astfel încât integrarea sau reintegrarea într-un colectiv nou să fie cât mai rapidă şi eficientă, dar şi oportunitatea specializării într-un domeniu de interes pentru acesta;
- are parte de acelaşi tratament (economic, social etc.) ca şi personalul intern al societăţii unde este plasat;
- reala oportunitate de a face parte din variate medii profesionale şi domenii de activitate, prin plasarea în societăţi diferite ca structură, specific şi cultură organizaţională (mai ales pentru tinerii practicanţi de la început de drum);
- poate beneficia, la cerere, de asistenţa personalului specializat al agenţiei în vederea consilierii privind parcursul propriei cariere sau schimbarea locului de muncă.
În principal, totul se rezumă la un act de alegere total conştientă şi voită a felului în care dorim să lucrăm şi să ne formăm. Atât timp cât ne cunoaştem obiectivele profesionale şi ne-am stabilit şi calea pe care dorim să o parcurgem pentru a le putea îndeplini, nimic nu poate fi mai simplu. Indiferent că lucrăm în regim de muncă temporară sau nu. Tot ce contează este ceea ce suntem dispuşi să oferim ca şi profesionişti la locul de muncă şi ceea ce suntem deschişi să învăţăm de le cei cu care intrăm în contact în relaţiile de muncă, indiferent de nivelul de carieră sau de specificul activităţii. Conform unor studii de specialitate efectuate în anumite ţări europene, pe grupe de vârste şi grad de ocupare a protagoniştilor muncii temporare, a fost reliefat faptul că ponderea decisivă în munca temporară o au segmentele de vârstă de până la 29 de ani şi cel de peste 50 de ani, ceea ce ar putea indica faptul că munca temporară este utilizată nu numai ca un instrument de flexibilitate şi acces la un loc de muncă pentru tineri, ci şi ca mod de reintegrare a muncitorilor adulţi, care au fost excluşi la un moment dat de sistemul productiv.