Preşedintele Consiliului Naţional al PSD, Adrian Năstase, a criticat pe blogul personal, declaraţiile preşedintelui Traian Băsescu de la televiziunea publică cu privire la starea de sănătate a preşedintelui Consiliului Judeţean Argeş, Constantin Nicolescu.
Cum poţi să spui că recursul domnului Constantin Nicolescu împotriva arestării preventive a fost acceptat de instanţă pentru că doctorii au decis să-l opereze la momentul oportun? Cum poţi sugera că cineva acceptă să îi tai sternul, să îi faci operaţie pe cord deschis, să îi faci by-passuri, să îl ţii în izolare septică, să îl ţii departe de familie şi conectat la aparate, doar pentru a scăpa de arest? E mai bine să stai câteva luni în recuperare, fără să ştii dacă te vei mai face bine vreodată, decât 28 de zile în arest? Cum poţi să spui că doctorii au influenţat decizia judecătorilor, când e foarte clar că decizia iniţială fusese greşită, şi tocmai pentru că fusese greşită a provocat criza de sănătate a domnului Nicolescu? Cum poţi compara acest caz cu mizeria de la Hayssam sau cu rotulele unora sau altora? Cât de ticălos trebuie să ajungi, ca om, nu doar ca politician, pentru a gândi în acest fel?
Înainte de a comenta orice altă declaraţie a lui Băsescu, făcută la TVR (postul care se "laudă" că e echidistant, dar recunoaşte că oferă 80% din spaţiul ştirilor pentru putere şi 17% pentru opoziţie!), trebuie să constatăm că individul respectiv, înainte de a fi "preşedinte-jucător", este considerat de tot mai mulţi un"preşedinte-ticălos".
Un „preşedinte-ticălos", blazat şi resemnat. Nici nu putea fi altfel după ce parlamentarii PDL i-au stricat emisiunea, cu votul în cazul Pasat. S-a supărat preşedintele: a anunţat că îşi ia jucăriile pe care le are în comun cu PDL şi pleacă. Pentru puţin timp. Sunt sigur că îşi va reveni rapid în fire şi îi va lua la palme pe pedelişti.
Remarc însă faptul că Traian Băsescu se simte ameninţat de Uniunea dintre PSD şi PNL. Altfel nu i-ar fi atacat, în stilul grobian caracteristic, pe cei doi co-preşedinti. Toate aceste încercări de minimalizare, ironizare şi desconsiderare a adversarului fac parte din jocul public al „preşedintelui-ticălos", dar, trecând peste grosolăniile unui individ care are pretenţia că este şef de stat, ceea ce rămâne de fapt este comparaţia între tandemul Ponta-Antonescu şi tandemul Băsescu-Boc. Care credeţi că este mai bun pentru România?