Sunt unul dintre parlamentarii preocupaţi constant de problemele concrete, punctuale, de interes public incontestabil, străduindu-mă să le aduc la cunoştinţa factorilor instituţionali autorizaţi, în scopul soluţionării lor corespunzătoare şi cât mai repede cu putinţă. Scop în care mă folosesc de mijloacele oficiale puse la dispoziţie de legislaţia în vigoare. Adică, de interpelări, întrebări şi corespondenţa uzuală. Numeric, vreo 440, la primele două categorii şi 1150, la a treia. Doar în acest mandat şi până acum. Toate, pertinente, oportune şi de bună credinţă.
Din păcate, am fost nevoit să constat în atâtea cazuri o lipsă de receptivitate şi profesionalism, de nepermis, la nivel guvernamental. Un dezinteres cras uneori, exprimat în întârzierea cu care se răspunde demersurilor întreprinse, deşi reglementările în privinţa asta sunt stricte şi imperative. Sau în caracterul neconcludent, confuz, imprecis, chiar derizoriu, al unora dintre răspunsuri. Lipsite nu rareori de valabilitate juridică deplină, deoarece nu sunt semnate de miniştri, deşi aceştia au şi o asemenea îndatorire legală, cu responsabilitatea aferentă pentru realitatea, oportunitatea şi legalitatea datelor furnizate de ministerele pe care le conduc, la rându-le persoane juridice de drept public.
Prim-ministrul Emil Boc e cel dintâi care se eschivează şi fuge de răspundere, semnând numai adresele de înaintare a acestor răspunsuri către parlament, el nerăspunzând deloc, în nume propriu, scrisorilor, întrebărilor şi interpelărilor ce îi sunt adresate. Le trimite, îndreptăţit ori nu, miniştrilor, deşi nu punctul de vedere al acestora e solicitat, ci al său, în calitatea-i constituţională de şef al executivului, adică de cel mai înalt factor decizional politico-administrativ al statului. Aşa că primirea lor întârzie, contrar legii şi fără motiv, nepermis de mult, încât te-ntrebi, inevitabil, la ce există, plătiţi de la buget, atâţi consilieri şi funcţionari în aparatul său permanent...
Luând exemplu, miniştrii sau ministerele răspund tot cu întârziere. O fac superficial, jenant câteodată, de parcă n-ar avea angajaţi cu înaltă şi variată calificare. Cu competenţă multiplă, inclusiv gramaticală, în redactarea acestor documente ce, până la urmă, ajung istorie şi, ca atare, ar trebui să fie de un anume nivel. Ei bine, nu sunt, lipsindu-le mai mereu rigoarea, eficienţa, ţinuta. Mai mult, cele de la Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale nu au niciodată număr şi dată de înregistrare, persistându-se inexplicabil în această eroare inacceptabilă. Le-o fi greu oamenilor de acolo să le scrie, sfidând astfel legea, vădit şi continuu...
Din când în când, apar şi răspunsuri neştampilate sau, mai grav şi nejustificat, cu text identic, repetat întrutotul fără discernământ. Ceea ce e şi mai ilustrativ pentru modul comod şi formal, defectuos, neprofesionist şi dispreţuitor faţă de parlamentari, în care lucrează unii membri ai acestui guvern. Silindu-mă să le solicit şi pe această cale domnilor Boc, Botiş, Funeriu, Cseke, doamnei Udrea şi altora să intre degrabă în legalitate şi să-şi facă treaba cu seriozitate, disciplină şi pricepere, asigurând o conlucrare integrală şi fructuoasă, bazată pe respect reciproc, cu cei aleşi prin sufragiu universal, în folos public neîndoielnic. Precum o fac, totuşi, într-o anumită măsură câţiva dintre colegii lor ministeriali, mai conştienţi, poate, că, întotdeauna, ce şi cum aşterni pe foaie, sub semnătură, e mai important decât demagogia pasageră. Altfel spus, că verba volant, scripta manent...
Deputat PNL de Argeş
Andrei Gerea