În avalanşa informaţională la care suntem supuşi în pragul campaniei electorale pentru prezidenţiale care face ca mai toate ştirile , oricât de pline de cifre şi date concrete ar fi să fie denaturate cu pricepere de către analiştii politici şi mai ales economici ai uneia sau alteia din taberele politice, o privire imparţiala asupra economiei româneşti este aur curat.
Datorită războiului mediatic declanşat de miza electorală uriaşă din această toamnă (se alege până la urmă persoana care numeşte primul ministru...constituţional vorbind) managerilor şi oamenilor de rând le este din ce în ce mai greu să surprindă o imagine clară şi exactă a momentului în care se află economia României, a deficienţelor şi provocărilor cu care ne confruntăm şi a avantajelor competitive faţă de alte economii atât la nivel global cât şi la nivelul UE. Această lipsă de perspectivă şi de informaţii veridice dăunează foarte grav mediului de afaceri care ezită şi va ezită în continuare să se lanseze în investiţii sau în dezvoltarea afacerilor, dat fiind şi climatul economic încă bântuit de fantomele crizei (care pentru noi, în treacăt fie spus, nu a trecut).
Vă voi prezenta însă câteva date dintr-un raport recent asupra competitivităţii globale al Forumului Economic Mondial. Instituţia reuneşte date din statisticile FMI, OMS,etc. şi date culese prin intermediul sondajelor proprii pentru a calcula un indice de competitivitate al economiei respective şi apoi pentru a face un clasament la nivel mondial.
Pe scurt, România are un scor de 4,1 şi ocupa locul 64 într-un top format din 133 de ţări, adică pe la jumătatea clasamentului. Acesta este dominat de Elveţia, SUA şi Singapore cu scoruri de peste 5,5. Înaintea noastră mai putem enumera ţări precum: Muntenegru, Azerbaidjan, Barbados, Puerto Rico, Chile şi bineînţeles mai toate ţările din UE, în afara de (iarăşi bineînţeles) Bulgaria care e pe locul 76, eternul nostru etalon în statistici
uite nu suntem ultimii mai sunt bulgarii după noi.
Nu scorul sau locul în top sunt importante ci domeniile în care am pierdut punctaj şi în care suntem deficitari. Cel mai prost stăm la capitolul, aţi ghicit, infrastructură unde ocupăm un onorabil loc 127 din 133..mai prost ca noi stau ţări precum Nepal Ciad, Mongolia...nu are rost să vă numesc ţările din faţa noastră...sunt 126 oricum, adică mai toate din lumea civilizată sau mai puţin civilizată. Urmează apoi la capitolul lipsuri domenii precum: inovarea, gradul de sofisticare al mediului de afaceri sau instituţiile publice.
Foarte interesante sunt şi problemele reclamate cel mai des de către oamenii de afaceri ca factori de risc pentru afacerile proprii, în ordinea importanţei:
1. reglementările fiscale,
2. instabilitatea politică,
3. dificultatea în obţinerea finanţării,
4. nivelul fiscalităţii,
5. birocraţie excesivă şi ineficientă,
6. corupţie.
Cu privire la instituţiile statului cele mai dese probleme întâlnite, care ne plasează în rândul ţărilor africane prin scorurile obţinute sunt:
1. încrederea în politicieni,
2. favoritisme la nivelul deciziilor oficialilor guvernamentali,
3. cheltuirea nechibzuită a banului public,
4. lipsa transparenţei decizionale a instituţiilor publice,
5. lipsa cadrului legal pentru rezolvarea conflictelor.
Cam aceasta este o imagine imparţială asupra României din punct de vedere al competitivităţii la nivel mondial în momentul de faţă: o ţară fără infrastructură, cu instituţii corupte şi netransparente unde banul public se cheltuieşte ineficient şi o clasă politică instabilă şi lipsită de încredere din partea populaţiei.
Există şi puncte pozitive, unde stăm bine, dar cele de mai sus au un impact atât de puternic asupra dezvoltării economice astfel încât practic anulează avantajele competitive pe care le-am avea.
Oricum vă sfătuiesc să citiţi raportul complet pentru o imagine de ansamblu. Merită şi contează să ai viziune într-o perioadă precum aceasta pe care o traversăm!