Deoarece tema propusă la acest topic este una complexă, ne vom rezuma acum doar la câteva repere importante ce ţin mai mult de prima impresie pe care o lasă candidaţii (prin CV în sine şi prin primul contact vizual de la interviu) potenţialilor angajatorii, urmând ca despre cât de mult aşteptările acestor două părţi se întâlnesc în cadrul unui interviu de angajare să dezbatem într-un material viitor.
Existenţa unei probleme pe piaţa forţei de muncă este o chestiune generică, aproape devenită obişnuinţă şi intrată în uz ca atare, dar, deşi existentă dintotdeauna, abia acum devine conştientă. Incompatibilitatea, din ce în ce mai mare, între aşteptările potenţialilor angajatori şi aşteptărilor candidaţilor, se regăseşte la mai toate nivelurile de carieră deja. A devenit mai dificil să găseşti un sudor în argon decât un expert contabil, iar aici se face şi diferenţierea între o meserie şi un loc de muncă. Majoritatea incompatibilităților apar în ceea ce priveşte locurile de muncă, deoarece la meserii situaţia este un pic mai diferită. În puţine cuvinte, a devenit mai uşor să găsim forţă de muncă cu diplomă de studii superioare, dar fără experienţă de vreun fel (şi aici facem referire şi la lipsa oricărui fel de implicare în activităţi extra-curriculare), lucru deloc de neglijat sau de condamnat, dar de combătut deoarece a nu avea experienţă nu este un impediment în a işi găsi un loc de muncă, dar a nu avea experienţă şi a avea sentimentul că totul ţi se cuvine naşte deja un semn de întrebare, cu atât mai mult cu cât un post de middle management (cum îşi doresc mai toţii proaspeţii absolvenţi de studii superioare) implică responsabilităţi şi nu cred ca s-a născut încă angajatorul care să îşi lase un departament întreg pe mâna unui novice. Şi de aici şi prima şi cea mai mare discrepanţă ce apare în conflictul dintre aşteptările celor două părți implicate într-un interviu şi un viitor contract de munca pe perioadă nedeterminată. Şi aceasta este o nouă dilemă ce dă de furcă angajatorilor. Candidaţii nu conştientizează faptul că un contract de muncă pe o perioadă determinată are un scop foarte bine definit, cu atât mai mult cu cât este benefic pentru ambele părţi. În primul rând, acceptarea unui asemenea tip de contract de început este o dovadă de responsabilitate, de competitivitate şi de provocare. Cu atât mai mult, o data trecut de interviu, acceptarea unui asemenea compromis te poate face mai valoros decât îţi poţi închipui, deoarece auto-motivarea ta ca şi angajat, acum, va fi la cote maxime, scopul tău fiind acela de a rămâne cu job-ul. Şi atunci de ce să strâmbăm din nas când ni se propune un asemenea tip de contract, cu atât mai mult cu cât poate descoperim în timp real că job-ul nu ni se potriveşte?
Un aspect deloc de neglijat cu care se confruntă angajatorii este acela al dezinteresului candidaţilor faţă de ceea ce se întâmplă. În 90% din cazuri mai mult de 80% dintre candidaturile primite pentru un job nu au nicio legătură cu job-ul respectiv, aplicanţii neavând nici măcar simpla curiozitate de a citi ceea ce se cere de la respectivul candidat. A aplica la un job doar de dragul de a aplica este un nou trend, iar cei care se îngrămădesc să îl urmeze nu conştientizează consecinţele. CV-ul nepotrivit la locul nepotrivit probabil ca nici într-o bază de date nu va intra la respectiva firma. Dacă totuşi urmăreşti să îţi depui CV-ul la respectiva firmă şi acel anunţ este singura modalitate de a intra în atenţia lor, chiar dacă nu ai nicio legătură cu job-ul activ în acel moment, puteţi totuşi trimite o scrisoare de intenţie, care va explica în lipsa voastră raţionamentul prezenţei acelui CV acolo. Şi atunci, cu siguranţă, probabil v-aţi făcut o primă impresie plăcută, fără ca nici măcar să fiţi de faţă.
Odată ajuns la interviu, trebui ţinut cont de faptul că primul contact pe care îl stabileşti cu intervievatorul este foarte important. Este momentul în care îl faci sau nu sa fie interesat de tine de atunci înainte. Şi din acel moment şi pe tot parcursul interviului, angajatorii caută să descopere acel ceva ce vă face să fiţi omul potrivit la locul potrivit, astfel că nu trebuie să fim aroganţi, dar să ştim să demonstrăm că suntem siguri pe noi; trebuie să avem carismă şi ambiţie demonstrate printr-un CV activ (implicare în cât mai multe activităţi de orice fel sau experiențe profesionale diferite) şi printr-un comportament energic, dar să nu lipsească nici proactivitatea şi auto-motivarea. Imaginea clară a ceea ce stăpânim ca şi nivel de studii şi experienţă ne face să devenim din candidat angajat sau nu. Nu trebuie să fiţi pasivi, ci doar să conştientizaţi că un interviu este şansa voastră de a vă vinde. În acel moment, în acea încăpere de interviu nu sunteţi decât voi, intervievatorul şi job-ul dorit şi fie ca acela ce este mai bun să câştige.