Reglementarea contravenţiilor a fost realizată prin O.G. nr. 2-2001. aprobată prin Legea 180-2002.
Potrivit art. 1 din lege, constituie o contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin lege, prin hotărâre a Guvernului, hotărâre a Consiliului Local sau Judeţean.
Sancţiunile contravenţionale principale sunt:
-avertismentul;
-amenda;
-obligarea contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii.
Avertismentul constă în atenţionarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârşite însoţită de recomandarea de a respecta dispoziţiile legale.
Este o sancţiune verbală şi intervine în cazurile în care fapta e de o gravitate redusă, iar agentul constatator apreciază că acela care a săvârşit-o nu o va repeta, chiar fără aplicarea unei amenzi.
Avertismentul se adresează oral atunci când contravenientul este prezent la constatarea contravenţiei şi sancţiunea este aplicată de agentul constatator.
În celelalte cazuri, avertismentul se socoteşte executat prin comunicarea procesului-verbal de constatarea contravenţiei, cu rezoluţia corespunzătoare.
Dacă sacţiunea a fost aplicată de instanţă prin înlocuirea amenzii contravenţionale cu avertizare comunicarea acesteia se face prin încunoştiinţare scrisă.
Amenda contravenţională are caracter administrativ.
Sumele provenite din amenzi contravenţionale se fac venit la bugetul de stat în cotă de 75%, diferenţa revenind autorităţii din care face parte agentul constatator, cu excepţia celor provenite din amenzile aplicate în temeiul hotărârilor autorităţilor administrative publice locale, care se fac venit la bugetul local respectiv.
Sancţiunea de obligare la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii poate fi stabilită numai prin lege şi numai pe o durată ce nu poate depăşii 300 de ore, iar ea se stabileşte întotdeauna alternativ cu amenda.
Dacă aceaşi persoană a săvârşit mai multe contravenţii sancţiunea se aplică pentru fiecare contravenţie.
În cazul în care la săvârşirea unei contravenţii au participat mai multe persoane, sancţiunea se va aplica fiecăruia separat.
Alături de sancţiunile contravenţionale principale, legea prevede şi sancţiunile contravenţionale complementare care sunt:
-confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţie
-suspendarea sau anularea, după caz, a avizului, a acordului sau a autorizaţiei de exercitare a unei activităţi;
-închiderea unităţii;
-blocarea contului bancar;
-suspendarea activităţii agentului economic;
-retraferea licenţei sau a avizului pentru anumite operaţiuni ori pentru activităţi de comerţ exterior temporar sau definitiv;
-desfiinţarea lucrărilor şi aducerea terenului în starea iniţială.
Prin legi speciale se pot stabilii şi alte sancţiuni.
Sancţiunile complementare se aplică în funcţie de natura şi gravitatea faptei. Pentru una şi aceeaşi contravenţie se poate aplica numai o sancţiune contravenţională şi una sau mai multe sancţiuni complementare.
Caracterul contravenţional al faptei este înlăturat în cazul legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilităţii, beţiei involuntare complete, erorii de fapt, precum şi infirmităţii dacă are legătură cu fapta sărârşită.
Poate aceste cauze trebuie însă constatate numai de instanţa de judecată. De asemenea, nu răspunde contravenţional, minorul sub 14 ani, iar pentru minorul care a împlinit 14 ani minimul şi maximul amenyii se reduc la jumătate.
Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenţie, ea nu se mai sancţionează chiar dacă a fost săvârşită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ. Dacă sancţiunea prevăzută în noul act normativ este mai uşoară se va aplica aceasta.
Contravenţia se constată printr-un proces verbal încheiat de persoanele anume prevăzute de lege, denumiţi generic agenţi constatatori.(art. 15 din0.6. 2-2001).
Pot fi agenţi constatatori:
-primarii;
-ofiţerii şi subofişerii de poliţie;
-alte persoane prevăzute de lege.
Procesul verbal de constatare a contravenţiei v-a cuprinde in mod obligatoriu:
-data şi locul unde este încheiat;
-numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator;
-datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupaţia şi locul de muncă ale contravenientului;
-descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost savarşita, precum şi aratarea tuturor împrejurarilor ce pot servi la aprecierea gravitaţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite;
-indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se sanctioneaza contravenţia;
-posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevazute de actul normativ dacă acesta prevede o asemenea posibilitate;
-termenul de exercitare a căii de atac şi organul la care se depune plângerea.
În momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoştinţa contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare.
Lipsa menţiunilor privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator , numele şi prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a faptei săvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată şi din oficiu.
Impotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia. Plangerea însoţită de copia de pe procesul-verbal de constatare a contravenţiei se depune la organul din care face parte agentul constatator, sau direct la instanţa de judecată respectiv judecătoria în circumscripţia căreia a fost săvârşită contravenţia.
Plângerea suspendă executarea.
Hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat plângerea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare la secţia de contencios administrativ a tribunalului.
Acestea sunt aspectele esenţiale care trebuiesc avute în vedere în situaţia în care sunteţi sancţionaţi contravenţional.
Aşa cum aminteam şi mai înainte, asistenţa unui avocat nu este obligatorie, însă este indicată în asemenea cazuri, putându-vă scuti de multe neplăceri.