A trecut o lună de la ultimul articol referitor la programul Prima Casă demarat de catre Guvern. Între timp acesta a fost chiar lansat cu surle şi trâmbiţe cam ca la o inaugurare de pod sau autostradă
şi cum nu avem parte de asemenea inaugurări în ultimul timp oficialităţile au început să taie panglica la lansări de programe anticriză...nici de astea nu prea avem foarte multe....
În fine imaginea este totuşi ruptă de realităţile economice actuale, cu primul ministru şi jumate din guvern pândind din spate un cuplu de tineri care semnau un contract de credit pentru o banala locuinţă. Părea o semnare de acord politic bilateral de mare importanţă între două state cu aplauze, oficialităţi şi cupe de şampanie şi nicidecum achiziţia unui banal apartament de 2 camere într-un bloc vechi din Colentina...Nu putem trece cu vederea şi lovitura de imagine deloc întâmplătoare a BRD, banca ce a acordat primul credit din acest program. Consemnăm, nu mai pe baza celor de mai sus, că bancherii de la BRD se înţeleg bine cu statul roman
de ce oare? Trecem peste.
Spuneam în articolul precedent că există câştigători şi perdanţi în cadrul acestui program. Începusem să enumăr în tabăra căştigătorilor băncile ce vor acorda credite în cadrul programului. Această afirmaţie mi-a fost confirmată şi întărită şi de reacţia acestora vis-a-vis de program: nu mai puţin de 20 de bănci s-au înscris oferind finanţări de aproximativ 1,5 mld euro cu 50% mai mult decât plafonul stabilit de guvern. Acest fapt indică faptul că băncile au văzut oportunitatea unor plasamente fără risc în acest tip de credite şi în condiţiile de instabilitate actuală în economie caută să îşi plaseze banii în investiţii cât mai puţin riscante.
Rămăsesem dator de data trecuta cu eventualii perdanti de pe urma acestui program. Dar mai întâi să trecem în revistă şi încă o posibilă categorie de câştigători: dezvoltatorii imobiliari. Aceştia au fost prinşi cu banii blocati în diverse proiecte imobiliare fără perspective clare de recuperare măcar a investiţiei iniţiale în actualele condiţii economice. Numai că în România s-a construit mult şi s-a construit neţinându-se cont de cererea din piaţă. Dezvoltatorii imobiliari au insistat mult pe finisaje de lux, suprafeţe mari, locaţii de fiţe fără să se ţină cont că nivelul de venituri al potenţialilor clienţi nu le va permite să cumpere aşa ceva. Acum, în condiţiile crizei ei încearcă recompartimentări şi reduceri de preţuri pentru a-şi apropia preţurile de nivelul celor 60.000 euro. Oricum programul va fi pentru ei o gură de oxigen care probabil le va permite să facă rost de lichidităţi pe termen scurt. Efectul imediat însă în piaţa imobiliara a fost de creştere a preţurilor la apartamentele vechi cu 10-15%, acestea rămânând totuşi principala
achiziţie pe care cei ce acceseaza programul şi-o pot permite.
Să nu uităm şi de eventualii perdanţi de pe urma acestui program. Într-un scenariu pesimist care presupune o întârziere e reluării creşterii economice şi o cădere în continuare a preţurilor din imobiliar Guvernul va trebui să acopere pierderile băncilor în limita celor 60.000 euro. La momentul actual pe baza unor dobânzi prefereţiale ratele sunt suportabile, dar dacă nivelul şomajului va creşte şi situaţia economică se va înrăutăţi (şi nu prea sunt semne de revenire în următoarele 6 luni, din contră: avem alegeri) o parte din beneficiarii programului nu vor mai putea plăti locuinţele achiziţionate. Statul va plăti băncilor garanţia de 60.000 euro şi se va trezi cu un portofoliu de case pe care va trebui să le vândă forţând astfel o nouă scădere a preţurilor în piaţa imobiliară. Vânzarea acestora sub valoarea garanţiei presupune că diferenţa va fi suportată de către buget, adică de către noi toţi.
A doua categorie de perdanţi sunt IMM-urile datorită faptului că fondurile cu care se dorea relansarea creditării în economie vor fi directionate de către bănci spre programul Prima Casă. Şi atunci de ce împrumut de la FMI, de ce scăderea rezervei minime obligatorii? Să deblocăm creditarea în piaţa imobiliară? Să încurajăm specula şi creşterea preţurilor în imobiliar? Nu are nici un sens
.pentru unii.
Practic prin programul respectiv se va reuşi pe termen scurt o creştere a preţurilor din imobiliar şi o orientare a clienţilor spre apartamentele vechi care nu aduc rulaj în economie. Şi oricum nici un dezvoltator care pune acum mâna pe cash nu va investi în condiţiile actuale, banii se vor opri şi nu vor circula. Scenariul tragic ar fi să asistam, în condiţiile slăbirii economiei şi al creşterii şomajului, la un val de executări al garanţiei guvernamentale din partea băncilor pe fondul intrării participanţilor la program în incapacitate de plată. Aceasta va însemna încă o gaură la buget ce va trebui acoperită din impozite şi taxe...care deja nu mai acopera nici chetuielile curente şi de personal ale aparatului de stat
şi care vor trebui mărite.
Primul ministru a anunţat de curând că va lansa programe similare şi în alte domenii (agricultură, IMM, industrie, etc.). În viziunea celor enumerate mai sus, nu credeţi că a pus cumva căruţa înaintea calului şi a început exact cu sectorul care trebuia lăsat la urmă? Nu erau mai buni cei 1 mld de euro pentru agricultură, infrastructură, IMM-uri, încurajarea creării şi menţinerii de locuri de muncă, etc? Alegeţi un domeniu din cele de mai sus
oricare este mult mai important pentru economie decât cel imobiliar după părerea mea.
Concluzii
vă las pe fiecare să le trageţi
Dan Micuda