Recalificarea forţei de muncă

Pe site-ul unui birou de presă am citit de curând un articol ce făcea referire la faptul că în 2009 numărul şomerilor ar putea creşte la nivel mondial cu până la aproape 50 de milioane faţă de anul 2007. O statistică deloc optimistă, dar cât se poate de reală. În esenţă, aşa cum s-a scris în nenumărate rânduri, ne confruntăm cu o criză economică la nivel mondial, ce se va reflecta în toate domeniile de activitate, inclusiv în sfera resurselor umane. A scrie despre resurse umane în perioada de criză poate părea un simplu clişeu, aşa cum a spune că după ploaie apare curcubeul. Însă, în ciuda situaţiei actuale, trebuie să încercăm să vedem şi luminiţa de la capătul tunelului. Nu va dispărea definitiv puterea de cumpărare, prin urmare nu vor dispărea definitiv nici ofertele de locuri de muncă vacante. Însă ceea ce nu cred că va dispărea prea curând este aroganţa noastră, a oamenilor care nu facem altceva decât să ne plângem că nu găsim un loc de muncă, deşi atunci când ni se oferă şansa de a ne angaja ne purtăm de parcă am fi ultimii interesaţi. Este uşor să dăm vina pe angajatori, şi poate unii o merită, însă este bine să ne privim şi pe noi şi să înţelegem că dacă dorim şi altceva de la viaţă, atunci trebuie să învăţăm din mers, să ne reprofilăm dacă este cazul, să ne recalificăm, prin diverse cursuri de specialitate pentru a putea să ne adaptăm cererii de forţă de muncă. Am avut stupoarea de a fi pusă în faţa unor situaţii în care fie oamenii nu s-au prezentat la interviuri (deşi nu au loc de muncă, dar preferă să stea acasă la caldura şi să işi încaseze şomajul); fie au preferat să lucreze în continuare la negru şi sezonier pentru că este mai bine plătit (nedorind să înţeleagă şi fapul că s-ar putea califica şi obţine un loc de muncă stabil, cu acte în regulă şi beneficii pe termen lung); fie nu au fost interesaţi datorită ofertei temporare de muncă; fie din te miri ce alte motive care nu au nicio legătură cu faptul că nu există locuri de muncă vacante (oricât ar fi de puţine). Este adevărat faptul că nu există locuri de muncă pentru toată lumea sau în conformitate cu pregătirea tuturor, dar acest lucru nu trebuie să însemne că vom sta cu mâinile în piept şi vom aştepta să vină cineva să ne salveze. Pe piaţa forţei de muncă, odată cu această criză, va creşte şi nevoia de forţă de muncă pregătită într-un domeniu sau altul, calificată. Dacă până acum se accepta forţă de muncă şi atât, acum se vor păstra mai puţini oameni sau se vor angaja mai puţini oameni, dar calificaţi. Poate vom reuşi şi noi să nu mai fim buni la toate, ci doar buni în domeniul în care activăm, astfel încât să putem reacţiona adecvat în faţa situaţiilor de criză prin găsirea de soluţii viabile pe termen scurt care să asigure stabilitate companiei şi nu să ne uităm la vecinul în curte şi dacă el a concediat personal, atunci o facem şi noi, fără nici măcar să ne întrebăm de ce o facem. Lucrul straniu este şi faptul că oamenii intră mai mult într-un tipar psihologic, repetând doar că suntem în criză, dar nu se gândesc şi ce ar putea să facă pentru a putea să răzbată. Sediul agenţiei unde lucrez a fost invadat de foşti angajaţi, din perioade diferite, care doreau adeverinţe privind virarea contribuţiei de şomaj pentru a merge cât mai repede să îşi depună dosarul. Surprinderea mea a fost că niciunul din aceştia nu a întrebat care ar fi locurile de muncă vacante, sau ce se caută pe piaţa forţei de muncă sau ce ar putea să facă pentru a îşi găsi mai repede un alt loc de muncă. Nu fac din acest lucru o idee generală, dar consider că în toată comoditatea se preferă primirea unor bani de la stat decât dorinţa de a se reangaja. Pe piaţa muncii au fost dintotdeauna fluctuaţii, însă au fost şi anumite meserii care nu vor muri prea curând şi care încă se caută, fiind destul de greu de găsit, cu atât mai mult cu cât implică existenţa unui certificat de calificare (care era odată dobândit la absolvirea liceului sau a şcolii profesionale de profil, care acum nu mai există şi mă refer aici la sudori, lăcătuşi construcţii metalice, sablori etc.). Nu spun că sunt meserii pe care le poate face oricine, dar sunt convinsă că pot reprezenta portiţe mici de scăpare pentru a nu rămâne fără un loc de muncă. Există atâtea asociaţii de profil care organizează cursuri de recalificare profesională, ba chiar instituţiile statului oferă un real sprijin în această direcţie, însă se pare că nu este suficient dacă nu avem feedback şi din partea persoanei direct implicată ca direct angajat. Vorbeam cu un fost angajat şi îmi menţiona că de câte ori a fost la sediul agenţiei de şomaj pentru aprobarea dosarului de şomaj, nu s-a uitat nici măcar din curiozitate la oferta de locuri de muncă vacante. Însă se plânge că a rămas fără loc de muncă. (sic!) Şi acelaşi lucru este perfect valabil şi cu proaspeţii absolvenţi, care nu profită de perioada facultăţii pentru a acumula experienţă prin stagii de practică neplătite sau prin angajări sezoniere. De multe ori, anumite tipuri de muncă sunt privite ca o rutină de către o parte dintre noi, fiindu-ne teamă să ne încadrăm sezonier pe poziţii mai joase decât calificarea noastră, însă nu conştientizăm faptul că, indiferent de locul de muncă, trebuie să începem de undeva, iar toate lucrurile care ţin de raporturile interpersonale le poţi dezvolta oriunde. A lucra, înseamnă, în primul rând, integrarea într-un colectiv, asumarea de responsabilităţi, îndeplinirea de sarcini conforme cu procedurile de lucru. Aceste lucruri, oricât de neînsemnate ar părea la prima vedere, sunt esenţiale la orice loc de muncă. Şi nu trebuie neapărat să te angajezi inginer (doar pentru că ai diplomă) din prima ca să le înveţi şi să le poţi pune în practică oriunde. A avea experienţă în câmpul muncii este diferit de a avea experienţă pe un post similar, însă de multe ori experineţa în câmpul muncii este cea care se cere şi oare nu ne întrebăm niciodată de ce se cere? Este la fel de adevărat şi faptul că la poziţiile ce implică responsabilităţi mai mari, aici făcând referire la top management, se cere experienţă pe o poziţie similară şi este un lucru de-a dreptul normal. Dar este la fel de normal ca o companie să prefere să îşi avanseze proprii angajaţi în funcţii de conducere şi să aducă angajaţi noi pe poziţii inferioare. Poate de aceea se pune atât de mare accent şi pe acele întrebări, mult ignorate de candidaţi în timpul interviului, care fac referire la unde vă vedeţi peste 5 ani sau cum vezi un angajat de succes. Toate acestea fac referite la cât de bine se cunoaşte candidatul pe sine şi la faptul că are deja un parcurs al carierei trasat ca pentru el şi nu va avea nici un fel de problemă în a face faţă responsabilităţilor din ce în ce mai variate şi multiple, deoarece şi el îşi doreşte să avanseze prin formare continuă. În puţine cuvinte, nu putem învinge situaţia actuală a crizei de pe piaţa forţei de muncă, însă putem să anticipăm şi să participăm activ la combaterea acesteia. Nu spune nimeni că o recalificare sau o acceptare de a lucra temporar vă va aduce şi locul de muncă mult visat şi perfect stabil, însă se poate considera o portiţă de scăpare. Nu trebuie însă nici aceste recalificări făcute la întâmplare şi doar pentru a avea hârtia la mână. Trebuie să va documentaţi mai întâi pentru a vedea ce se caută şi apoi să vă gândiţi dacă puteţi fi capabil să faceţi faţă acestei provocări. Dacă da, atunci nu cred că ar mai trebui să staţi pe gânduri. Tot acesta este şi momentul în care oamenii ar trebui să înveţe să nu mai întorcă spatele nici ofertelor de muncă temporare. Din ce în ce mai multe companii vor prefera acest tip de contract, cu atât mai mult cu cât previziunile se vor face pe termene scurte şi în cazul în care va fi o creştere de producţie se va apela la personal extern ce va fi angajat temporar. Nu este ceva cu care forţa de muncă din România este obişnuită, dar va trebui să se obişnuiască, cu atât mai mult cu cât nu este nimic rău în a lucra ca şi temporar. Sunt şi atâtea avantaje pe cât sunt şi dezavantaje, însă este o oportunitate chiar şi aşa. Însă un mare cuvânt de spus îl vor avea oamenii, viitorii angajaţi, care par foarte reticenţi de a descoperi provocările şi avantajele unei noi meserii, dar şi a muncii temporare, perfect legală şi la fel de sigură precum şi cea în baza unui contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată.