Reprezentarea succesorală este un beneficiu acordat de lege moştenitorilor legali în grad mai îndepărtat de rudenie cu defunctul de a urca în locul şi gradul ascendenţilor decedaţi anterior deschiderii succesiunii, pentru a culege în locul acestora partea ce li s-ar fi cuvenit din moştenire dacă nu ar fi încetat din viaţă.
Ascendentul predecedat se numeşte reprezentat, în timp ce persoana care vine la moştenire prin reprezentare se numeşte reprezentant. Reprezentarea succesorală este o instituţie aparte care nu are nimic de a face nici cu reprezentarea convenţională a mandantului de către mandatarul său şi nici cu reprezentarea legală a minorului sau interzisului judecătoresc de către părinţi sau tutori la încheierea actelor juridice.
Pentru a înţelege mai bine cum funcţionează reprezentarea succesorală vom lua un exemplu.
La moartea sa, A lasă un fiu, B, şi doi nepoţi, D şi E, fiii fiului său predecedat, C. În această ipoteză, dacă moştenirea se deferă prin lege, ea se va împărţi în felul următor: deci, fiul în viaţă, B, va culege 1/2 din moştenire, în timp ce parte de 1/2 din moştenire care s-ar fi cuvenit fiului C dacă ar fi fost în viaţă se împarte în două părţi egale de câte 1/4 din moştenire între nepoţii defunctului, D şi E, fiii lui C, fiu predecedat. În virtutea reprezentării succesorale, fiii lui C, fiu predecedat, urcă în locul şi gradul tatălui lor şi împart între ei partea ereditară a acestuia.
Potrivit Codului civil român, reprezentarea succesorală este permisă numai în cazul descendenţilor în linie directă ai defunctului şi în cazul descendenţilor colateralilor privilegiaţi - fraţii şi surorile defunctului. Aşadar, problema reprezentării succesorale nu se poate pune în cazul ascendenţilor privilegiaţi (părinţii defunctului), ai ascendenţilor ordinari (bunicii, străbunicii defunctului, fără limită de grad), a colateralilor ordinari (unchii, mătuşile, verii primari, fraţii şi surorile bunicilor defunctului) şi nici a soţului supravieţuitor.
Reprezentarea succesorală are loc atât în cazul în care există succesibili în viaţă în grad de rudenie mai apropiat cu defunctul (cum este, de pildă, cazul fiului care vine la moştenirea tatălui său împreună cu fiul fratelui său predecedat, nepotul defunctului), cât şi în cazul în care nu există asemenea succesibili, fiind cu toţii predecedaţi, la moştenire venind rudele de acelaşi grad (cum este, de pildă, cazul în care la moştenirea defunctului vin trei nepoţi ai săi, unul, fiul unui fiu al său predecedat, iar ceilalţi doi, fiii unui alt fiu al său predecedat).
În linie descendentă directă, reprezentarea operează la infinit, în timp ce în linie colaterală reprezentarea nu poate opera decât până la rudele de gradul patru inclusiv.
Pentru ca reprezentarea succesorală să poată opera sunt necesare următoarele condiţii:
1) persoana reprezentată să fie decedată la data deschiderii succesiunii
O persoană în viaţă nu poate fi reprezentată nici în cazul în care ea renunţă la moştenirea defunctului. Moştenitorii unei asemenea persoane nu ar putea culege succesiunea celui decedat decât în nume propriu, dacă nu există succesibili în grad mai apropiat cu defunctul sau dacă, existând asemenea moştenitori, aceştia au renunţat la moştenire. Întrucât persoanele disparate sunt socotite a fi în viaţă atâta timp cât nu a intervenit o hotărâre judecătorească definitivă declarativă de moarte, acestea nu pot fi reprezentate.
În principiu, nimic nu se opune ca reprezentarea unei persoane predecedate să se facă de un descendent de grad mai îndepărtat decât cei de grad proxim. Astfel, este posibil ca strănepotul să urce în locul şi gradul bunicului său pentru a-l moşteni pe străbunic.
2) locul persoanei reprezentate să fie util
Pentru a putea moşteni prin reprezentare nu este suficient doar ca locul persoanei reprezentate să fie vacant, adică aceasta să fie decedată, fiind necesar şi ca locul să fie util, adică persoana trebuie să întrunească toate celelalte condiţii pentru a putea moşteni. O persoană care şi-a pierdut dreptul la moştenire pentru nevrednicie nu poate fi reprezentată.
3) reprezentantul să aibă vocaţie succesorală proprie la moştenirea defunctului.
Fiind chemat să moştenească pe defunct, reprezentantul trebuie să întrunească toate condiţiile cerute de lege pentru a-l putea moşteni pe acesta, adică să aibă capacitate succesorală, să nu fie nedemn faţă de acesta şi sa aibă vocaţie proprie la moştenirea defunctului. Dat fiind că reprezentantul nu vine la moştenire în nume propriu, ci în numele reprezentatului, legea îngăduie în mod expres reprezentarea, chiar dacă reprezentantul a renunţat la moştenirea celui reprezentat.