Criza economică din păcate afectează toate domeniile societăţii contemporane. Atât sistemele economice cât şi sistemele educaţionale. Sistemul educaţional avea probleme şi înaintea crizei economice datorită cererilor profesorilor pentru mărirea salariului cu 50%. Dacă înainte guvernul nu rezolvase nimic în această privinţă, oare va putea face ceva în momentul de faţă cînd criza economică îşi face din ce în ce mai mult simţită prezenţa? În continuare vom afla mai multe despre toate aceste probleme actuale din punctul de vedere al dl-ului. Dumitru Tudosoiu consilier local şi profesor la Colegiul Naţional I.C. Brătianu.
Se pare că dl. Tudosoiu consideră că această criză economică îi va afecta cel mai puţin pe bugetari pentru că aceştia sunt plătiţi din bugetul de stat şi au într-un fel sau altul locul de muncă asigurat. Printre cei protejaţi se numără cadrele didactice, profesori, învăţători, educatori, cadre universitare, persoane care n-au autonomia necesară, poliţie, jandarmerie, angajaţi din domeniul sanitar şi alte categorii.
Un alt lucru important în spusele dumnealui este faptul că nu consideră că se vor mai face angajari, ba chiar retrogradări în cazul funcţiilor de conducere, o anumită diminuare a personalului.
În ceea ce priveşte mărirea salariului profesorilor dânsul consideră că nu se vor mării cu un procentaj mai mare de 35%, posibil 37%. În aceste condiţii această creştere este una substanţială, dar trebuie văzut impactul crizei asupra celorlalte sectoare, cu cât vor creşte preţurile la alimentele de bază, cu cât se vor scumpii celelalte servicii, pentru că în cazul în care preţurile la produsele de baza se vor scumpii foarte mult această mărire a salariului nu va fi cu adevărat simţită.
Pentru cei care sunt încadraţi de mult în sistem şi se află la o maturitate profesională se va cunoaşte semnificativ.
Ca idee din programul de guvernare procentajul alocat măririi salariilor profesorilor este de 37%, dar nu este sigur.
Dl. Tudosoiu de asemenea ne-a mai spus că din păcate marea majoritate a persoanelor care nu lucrează în sistem consideră că profesorii exagerează cerând o mărire cu 50%, dar în condiţiile în care un profesor ca dânsul, titular cu ore suplimentare şi cu clasă de dirigenţie câştigă 10-12 milioane (lei vechi) după 10 ani de muncă în cadrul învăţământului cererea profesorilor nu mai este atât de mare ţinând cont de faptul că în ziua de azi cu 10 milioane salariu nu poţi face mare lucru.
Dânsul, deasemenea ţine să reamintească îndelungata luptă a profesorilor pentru o mărire de salariu încă din 2000 de când li se promitea o creştere cu 6% din PIB, creştere care a rămas la standardul de propunere, în 2004-2005 au avut o marire de salariu denumită Ministerul Educaţiei şi Cercetării în cadrul căreia pentru educaţie li s-a alocat o mărire de 4,25% din PIB şi pentru cercetare 0,50%, insumate 4,75% nicicum cei 6% promişi. Ca reacţie în rândul profesorilor a fost totuşi o mulţumire pentru că se schimba ceva. Şi s-a mers aşa. Actualmente în 2009 s-au propus din nou 6%. 6% pentru care profesorii se zbăteau din anul 2004, în condiţiile în care din acei 6% se presupune că trebuiesc plătite salariile profesorilor, utilităţile, şi tot ce înseamnă plata de la stat către sistemul de învăţământ respectiv. Dl. Tudosoiu consideră că dacă statul va aloca cei 6% promişi vor exista bani şi pentru cei aproape 50%, numai că problema de fapt ar fi că 50 este o cifră ce apasă moral asupra societăţii şi că odată cu o astfel de mărire a salariilor profesorilor şi alte domenii de lucru vor pretinde astfel de măriri. Dânsul de asemenea consideră că problema practic a început cu anul 2004 în care dacă promisiunile făcute de guvernul de atunci ar fi fost respectate nu ar mai fi existat o astfel de problemă, şi un profesor cu 10 ani vechime, cu grade luate, cu ore suplimentare, titular şi clasă de dirigenţie nu ar mai avea salariul de 1250 Ron, ci ar fi avut un salariu de aproximativ 20 de milioane, cu ajutorul cărora ar fi suportat mai usor criza economică.
De fapt greva profesorilor este motivată, având în vedere firul istoric al aventurii profesorilor cu sistemele de guvernare, iar pe de altă parte nu este motivată datorită momentului în care ne aflăm ăi anume criza economică.
Dânsul susţine cu tărie faptul că dacă între toate domeniile de lucru ar exista un fond comun, şi profesorii s-ar alătura pentru bunăstarea tuturor. Dar în condiţiile în care în anumite domenii se câştigă zeci de milioane poate chiar sute şi profesorii care până la urmă joacă un rol foarte important pentru, ca sunt cei care se ocupă de educaţia copiilor noştrii primesc un salariu de 10-12 milioane este foarte normal să existe această revoltă. Practic adevărul este undeva la mijloc, pentru că şi profesorii au dreptatea lor.