Sechestrul asigurator este o măsură de asigurare. Măsurile de asigurare sunt posibilităţile conferite de lege pentru ca, să fie ordonate de către instanţă, în limite adecvate, măsuri de indisponibilizare şi de conservare a unor bunuri faţă de acte sau fapte de natură să pericliteze posibilitatea realizării efective, în momentul executării silite a hotărârii, a dreptului creditorului.
Sechestrul asigurator, reglementat prin dispoziţiile articolelor 591-596 Cod de Procedură Civilă, constă în indisponibilizarea, de către instanţa sesizată cu cererea principală, la cererea accesorie a creditorului reclamant a unor bunuri mobile sau imobile, aparţinând debitorului, aflate la acesta sau la un terţ, pentru ca, la nevoie, să se poata executa silit, în vederea acoperirii creanţei alegate şi în raport cu valoarea acesteia.
Condiţiile înfiinţării sechestrului asigurator pot fi considerate următoarele;
a) creditorul să fi intentat acţiunea să fi făcut cererea principală, introductivă de instanţă- în vederea realizării creanţei sale;
b) creanţa creditorului care nu are titlu executoriu- să fie constatată prin act scris şi să fie exigibilă. Dacă creanţa nu este constatată în scris, pentru a putea cere înfiinţarea sechestrului asigurator, creditorul trebuie ca, odată cu cererea de sechestru, să depună o cauţiune, reprezentând jumătate din valoarea reclamată; este o obligaţie legală a cărei neîndeplinire atrage nulitatea sechestrului aplicat.
c) sechestrul asigurator poate fi cerut şi el poate fi încuviinţat de instanţă, chiar dacă creanţa nu este exigibilă, atunci când:
- debitorul a micşorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise;
- există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să-şi ascundă ori să-şi risipească averea sa. Şi în aceste cazuri, debitorul trebuie să depună o cauţiune, dar cuantumul acesteia va fi fixat de instanţă.
Uneori cauţiunea este obligatorie, alteori ea este facultativă. Ea este obligatorie când creanţa creditorului nu este constatată în scris şi când creanţa sa nu este exigibilă. Ea este facultativă când creanţa este constatată în scris şi ea este exigibilă.
Pentru înfiinţarea sechestrului asigurator, creditorul trebuie să facă o cerere în acest sens. Având un caracter accesoriu, cererea se adresează instanţei care judecă procesul. Instanţa decide, de urgenţă, prin încheiere executorie, care se adoptă în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Dacă este cazul, instanţa va fixa totodată cuantumul cauţiunii şi termenul în care aceasta urmează să fie depusă. Nedepunerea cauţiunii în termenul fixat de instanţă atrage desfiinţarea de drept a sechestrului, ceea ce se va constata printr-o încheiere irevocabilă, dată fără citarea părţilor.
Masura sechestrului asigurator se aduce la îndeplinire de către executorul judecătoresc, potrivit regulilor privitoare la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător, iar împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii sechestrului se va putea face contestaţie de către cel interesat.
Ridicarea sechestrului asigurator se va putea face, la cererea debitorului, după caz:
a)dacă debitorul oferă o garanţie îndestulătoare. Cererea se soluţionează în camera de consiliu, de urgenţă şi cu citarea în scurt a părţilor, prin încheiere supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunţare.
b) dacă cererea principală, în temeiul căreia a fost încuviinţată măsura asiguratorie, a fost anulată, respinsă sau perimată prin hotărâre irevocabilă, ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la judecarea acesteia. Instanţa se va pronunţa prin încheiere irevocabilă, dată fără citarea părţilor.
Aplicarea sechestrului nu reprezintă o dare în plată, astfel că debitorul nu se poate considera eliberat de obligaţia de plată, iar riscul pierderii bunurilor rămâne asupra sa, ca proprietar.