Potrivit art. 781 şi 1743 C.civ., creditorii succesiunii şi legatarii particulari pot cere separaţia patrimoniului defunctului de acelea ale moştenitorilor acestuia.
Separaţia de patrimonii este un privilegiu conferit de lege creditorilor succesiunii şi legatarilor particulari prin care aceştia obţin delimitarea bunurilor succesorale de acelea ale succesorilor în vederea îndestulării din acestea cu preferinţă faţă de creditorii succesorilor.
În dreptul civil separaţia de patrimonii este individuală, în sensul că, pe de o parte, poate fi cerută de orice creditor succesoral sau legatar, iar pe de altă parte ea poate fi cerută şi în privinţa unui bun anume din succesiune.
Creditorii moştenitorilor, deşi ar avea interes, nu pot obţine separaţia patrimoniilor în contra creditorilor succesiunii.
În cazul acceptării moştenitorii sub beneficiu de inventar realizându-se delimitarea întregului patrimoniu succesoral de acela al moştenitorilor, separaţia de patrimonii nu mai poate fi cerută fiind inutilă.
Separaţia de patrimonii poate fi cerută de orice creditor al succesiunii, indiferent dacă este privilegiat sau chirografar şi indiferent dacă are o creanţă exigibilă sau neexigibilă. De asemenea, mai pot cere separaţia şi legatarii particulari ale căror legate au ca obiect bunuri de gen sau obligaţii de a face ori nu a face.
Separaţia de patrimonii nu poate fi cerută în ipoteza în care creditorii succesorali renunţă express sau tacit la ea. De asemenea, acest privilegiu nu poate fi invocat în cazul în care se referă la bunuri mobile şi au trecut mai mult de 3 ani de la deschiderea moştenirii. Deşi legea nu prevede, se admite ca separaţia de patrimonii nu poate fi invocată nici atunci când, înaintea împlinirii termenului de 3 ani, a operat confuziunea de fapt a mobilelor succesorale cu acelea ale moştenitorilor.
În privinţa imobilelor, privilegiul separaţiei nu poate fi exercitat decât atâta timp cât acestea se află la moştenitori.
În cazul înstrăinării de către moştenitori a bunurilor succesorale, separaţia de patrimonii poate fi exercitată şi în privinţa preţului sau lucrului primate în schimb, atâta timp cât nu a operat confuziunea cu patrimoniul moştenitorilor.
Separaţia de patrimonii poate fi invocată atât pe cale directă, prin acţiune, în caz de contestaţie, cât şi pe cale incidentă, cum se întâmplă, de pildă, în cazul urmăririi unui bun succesoral de către creditorii personali ai moştenitorilor ori în cazul cererii aceloraşi creditori de a fi înscrişi în tabloul de ordine al creditorilor pentru distribuirea preţului unui bun succesoral vândut silit.
În esenţă, separaţia de patrimonii dă creditorilor succesorali şi legatarilor separatişti dreptul de a fi plătiţi cu preferinţă faţă de creditorii moştenitorilor din preţul bunurilor succesorale cu privire la care s-a invocat separaţia.
Dat fiind că separaţia de patrimonii se îndreaptă împotriva creditorilor moştenitorilor, în raporturile dintre creditorii succesiunii şi legatarii separatişti, pe de o parte, şi cei care au omis să ceară separaţia, pe de alta parte, cei dintâi nu au niciun fel de preferinţă faţă de cei din urmă.
Tag: partaj succesoral, drept succesoral, creditorii succesiunii, lavinia manu, avocaţi piteşti