De multe ori ne-am întrebat cine sunt medicii care se ocupă de problemele noastre? Care sunt competenţele acestora? Unde îi putem găsi?
Pentru mai multe informaţii referitoare la sistemul sanitar din Piteşti am apelat la domnul director al Spitalului Judeţean Argeş, domnul Frătoaica Gheorghe.
De-a lungul timpului au circulat o multitudine de zvonuri negative cu privire la activitatea spitalului nostru, însă nimeni nu cunoaşte şi lucrurile bune care se întâmplă la Spitalul Judeţean. Unul din aceste lucruri demne de laudă este acela că la Spitalul Judeţean se realizează cercetare ştiinţifică. Un alt lucru demn de laudă este acela că mulţi din medicii spitalului dovedesc buna lor pregătire prin faptul că au studii universitare şi predau la rândul lor la universitate, unii având funcţii importante ca de exemplu de conferenţiar profesor, mulţi dintre ei au doctorate, ceea ce denotă o foarte bună pregătire. Din păcate toate aceste lucruri nu sunt ştiute de către oamenii de rând şi deseori medicii şi sistemul sanitar este judecat aspru în necunoştinţă de cauză.
În concepţia domnului doctor Frătoaica, sistemul sanitar reprezintă oglinda societăţii în care trăim. Întrucât avem o societate săraca şi sistemul sanitar este sărac la rândul său, deseori auzim contribuabili care susţin că nu vor plăti dările la stat şi în acest caz dacă nu există bani la stat, sistemul sanitar de unde să ia bani pentru a-şi procura toate cele necesare pentru o funcţionare în bune condiţii?
Domnul doctor susţine că bugetul anilor trecuţi a fost un buget relativ bun comparativ cu bugetul de acum, buget care se vede în lipsurile proeminente din spital.
Bugetul necesar spitalului pe o perioadă de un trimestru este de cel puţin 41 de miliarde lei vechi. Se preconizează că bugetul va fi mult mai mic decât cel din anii precedenţi, în care bugetul pe 2008 a fost relativ confortant, bugetul pe 2009 a fost mai mic decât cel pe 2008, iar cel pe 2010 va fi cu mult mai mic decât cel din 2009. Cauza acestui lucru este faptul că încasările la buget nu au fost suficiente pentru a se putea oferi un buget mai mare sistemului sanitar.
Acest buget permite spitalului să funcţioneze relativ decent, dar nu îşi poate permite "răsfăţuri", cum le numeşte domnul Frătoaica. În categoria acestor "răsfăţuri " intra totalitatea tipurilor de medicamentaţie, diverse servicii şi altele. Medicamentele de la spital nu sunt din afara ţării, ci sunt medicamente produse la noi în ţară, care pot asigura o bună stare a pacientului.
Din punctul de vedere al domnului director există o serie de personae care nu plătesc impozite care să ajute sistemul sanitar, însă se bucură de toate privilegiile acestui sistem, ca şi contribuabilii care îşi plătesc dările la stat şi care menţin în adevăratul sens al cuvântului sistemul sanitar pe picioare. Un exemplu este al infractorilor. Aceştia nu plătesc niciun impozit, nu contribuie cu nimic la dezvoltarea sistemului sanitar, ba mai mult beneficiază de asigurări de sănătate şi în felul acesta se încalcă şi legea asigurărilor. Pe de altă parte există oamenii care au muncit o viaţă întreagă şi au reprezentat "cărămida" cu care s-a construit acest sistem, oameni care după o perioadă rămân şomeri şi ei nu mai beneficiază de asigurări de sănătate şi de toate beneficiile sistemului sanitar. Părerea domnului Frătoaica este că serviciile de sănătate trebuiesc acordate aşa cum spune legea şi nu după alte criterii populiste.
În privinţa secţiilor medicale, secţiile cu cele mai multe probleme sunt secţiile cu impact la populaţie, printre care se numără ortopedia. În cazul Secţiei de Ortopedie există o problemă de natură organizatorică. Această secţie funcţionează individual, acest lucru însemnând că este sensibilă şi la patologie şi deobicei costurile la ortopedie sunt foarte ridicate şi acest lucru este datorat numărului de pacienţi, care este cauzat de vremea de afară.
În plus există sistemul ambulatoriu nepus la punct, care înseamnă costuri foarte mari, nemonitorizate corect şi care se reflectă în costuri foarte mari pe spital necontrolate. O altă problemă este aceea că nivelul de utilare a secţiei este scăzut, dar capacităţile doctorilor pot să rezolve cazuri cu înalt profesionalism.
O altă secţie cu mari probleme este aceea a imagisticii. Spitalul nu dispune de o imagistică de înaltă performanţă, respectiv tomograf şi RMN. Există un tomograf din anul 1996, care nu mai dă rezultatele corespunzătoare şi care mai este folosit doar pentru tomografele pentru craniu.
O problemă este aceea a ambulatoriului de specialitate (policlinica) şi secţia urgenţelor. Problemele de aici sunt datorate faptului că medicii de familie nu îşi "educă" pacienţii şi aceştia ajung nu din motive tocmai importante la urgenţe, îngreunând desfăşurarea activităţii acestei secţii şi în acelaşi timp punând în pericol cazurile oamenilor de o reală urgenţă. Însă nici personal medical nu este suficient pentru totalitatea cazurilor.
Domnul director subliniază pentru oameni faptul că Spitalul Judeţean nu este ambulanţă şi faptul că oamenii trebuie să se educe pentru ca spitalul să nu mai fie un haos şi să se poată lucra mai bine şi mai eficient!