Timpul de muncă de 8 ore în fiecare zi, cu program de lucru fix, este corespunzător intereselor multor categorii de angajatori şi salariaţi, dar cu siguranţă nu satisface nevoile tuturor participanţilor la raporturile de muncă. Necesităţile fluctuante ale producţiei, din punctul de vedere al angajatorului, dar şi dorinţa de armonizare a obiectivelor profesionale cu cele familiale, din punctul de vedere al salariatului, conduc uneori părţile spre identificarea unor formule alternative, flexibile - de prestare a activităţii în timp.
Una dintre cele mai utilizate o constituie prestarea de ore suplimentare.
Pentru salariaţii angajaţi cu normă întreagă, durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână. Munca prestată în afara acestei durate normale a timpului de muncă săptămânal este considerată muncă suplimentară.
Regimul juridic al orelor suplimentare este stabilit prin norme imperative, a căror nerespectare se sancţionează contravenţional, cu amenda între 1500 şi 3000 lei.
Durata orelor suplimentare
Salariaţii pot presta munca suplimenatară fără a depăşi 8 ore pe săptămână. Aşadar, în total, un salatiat poate lucra 48 de ore suplimentar. Durata maximă de 48 de ore poate fi depăşită, în mod excepţional, cu condiţia că media orelor de muncă, calculate pe o perioadă de referinţă de 3 luni calendaristice să nu depăşească 48 de ore săptămânal.
Pentru anumite sectoare de activitate, unităţi sau profesii stabilite prin Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional, se pot negocia, prin contractul colectiv de munca la nivel de ramură de activitate aplicabil, perioade de referinţă mai mari de 3 luni, dar care să nu depăşească 12 luni.
În practica judecătorească s-a decis, în mod corect, ca depăşirea duratei maxime legale a timpului de muncă stipulate de Codul Muncii nu poate justifica soluţia neplăţii orelor suplimentare peste limita legală.
Solicitarea de a presta ore suplimentare
Potrivit Codului Muncii, la solicitarea angajatului, salariaţii pot efectua munca suplimentară, cu respectarea prevederilor privitoare la durata maximă a orelor suplimentare. Cel care are iniţiativa prestării orelor suplimentare trebuie aşadar să fie angajatorul, care le solicită - fie în scris, fie verbal.
Acordul salariatului
În dreptul nostru, munca suplimentară nu poate fi executată fără acordul salariatului , cu două excepţii:
- cazuri de forţă majoră;
- lucrări urgente destinate prevederii unor accidente ori înlăturării consecinţelor unui accident.
Proba orelor suplimentare
Angajatorul are obligaţia de a ţine evidenţa orelor de muncă prestate de către fiecare salariat şi de a supune controlului inspecţiei muncii această evidenţă ori de câte ori este solicitat.
Angajatorul nu se poate prevala însă de propria sa nelegalitate, constând în neţinerea unor astfel de evidenţe, pentru a nu lua în considerare orele suplimentare prestate de către salariaţi. Proba cu martori este, de asemenea, acceptabilă.
Compensarea orelor suplimentare cu timp liber corespunzător
Potrivit Codului Muncii, munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 30 de zile după efectuarea acestora. Abia în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în acest termen, permite plata muncii suplimentare prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia.
Se remarcă faptul că angajatorul nu are un drept de opţiune între compensarea orelor libere şi plata lor. Legiuitorul a optat ca soluţia principală pentru compensarea orelor suplimentare cu timp liber şi abia ca soluţie secundară, dacă prima variantă nu este posibilă, pentru compensarea în bani.
Compensarea în bani a orelor suplimentare
În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariul corespunzător duratei acesteia. Acest spor se stabileşte prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă, şi nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.
Potrivit Contractului colectiv de muncă încheiat la nivel naţional pe anii 2007 - 2010, pentru orele suplimentare şi pentru orele lucrate în zilele libere şi în zilele de sărbători legale ce nu au fost compensate corespunzător cu ore libere plătite se adaugă un spor de 100% din salariu de bază.
Această prevedere derogă în avantajul salariaţilor de la dispoziţia din Codul muncii, care prevedea o compensare cu 75%. Aceasta înseamnă că, între prevederile Codului Muncii şi cele ale Contractului colectiv de muncă, vom aplica prevederile acestuia din urmă, deoarece sunt mai favorabile salariatului.